Uneori, cancer rimează cu sper. Atunci începe vindecarea.

Cancerul nu afectează doar corpul pacientului ci și relațiile, școala, familia, pasiunile, credințele și valorile. E un subiect tabu, mai ales când ai 18 ani, și poate cea mai bună cale de a înfrunta boala este să vorbești despre ea. Sau să spui ce simți prin flow, ca MC Biba, rapperul care compune un nou album, în timp ce face chimioterapie în Spitalul pentru copiii cu boli grave, construit de Dăruiește Viață la Marie Curie. 

Flow= felul natural și ritmic în care un rapper își rostește versurile, combinând rimele, pauzele și accentele într-un mod care curge lin.

După 9 luni de citostatice, Marian s-a obișnuit și cu flow-ul impus de boală: două-trei săptămâni în Spital, o săptămână pauză.

La granița dintre adolescență și maturitate

În luna octombrie 2024, Marian a început să aibă dureri la picior, când mergea. „Stăteam în Galați și am făcut acolo o radiografie, în urma căreia mi s-a spus că e posibil să fie cancer. Apoi mi s-a luat o biopsie, dar a fost luată prost, la Spitalul Militar din București. Timp de 3 luni am avut un rezultat neconcludent. Am trimis probele de țesut osos la 3 clinici diferite, care nu mi-au putut pune diagnosticul. În tot acest timp, tumora a avansat.”

În ianuarie a plecat în Italia, la Bologna, și acolo i-au făcut biopsie și i-au pus diagnosticul: osteosarcom osteoblastic grad IV. Este o formă agresivă de cancer osos, care apare de obicei la nivelul oaselor lungi (femurul sau tibia). În acest tip de cancer, celulele osoase anormale produc os în exces, într-un mod dezorganizat și malign. În ianuarie 2025 a început chimioterapia, la Spitalul construit de Dăruiește Viață.

În noul Spital există o infrastructură pentru un tratament multidisciplinar al cancerului pediatric. Echipele de medici și personalul medical care asigură tratamentul în cele mai bune condiții au în centrul preocupărilor pacientul. Ca o orchestră în care toate instrumentele se armonizează în jurul partiturii.  

Tratament multidisciplinar= strategie prin care tratamentul este asigurat de o echipă de medici din specialități diferite (oncologie, chirurgie, neurochirurgie, ATI). În plus, pacientul nu va fi transportat dintr-un loc în altul pentru diferite analize și proceduri. 

„În cazul lui Marian, tratamentul a fost coordonat de o echipă multidisciplinară (oncolog pediatru, ortoped, radiolog, anatomopatolog etc). Fiecare etapă – de la diagnostic până la finalizarea chimioterapiei – a fost discutată în echipă, pentru a-i oferi cea mai bună abordare medicală și suport emoțional. Această abordare integrată, cu decizii luate în comun și comunicare permanentă între specialități, a permis adaptarea tratamentului la nevoile medicale și emoționale ale lui Marian, oferindu-i o șansă reală la recuperare și reintegrare.

Tratamentul s-a încheiat, iar Marian se pregătește pentru etapa următoare — protezarea și revenirea treptată la o viață activă. În paralel, va continua monitorizarea oncologică periodică, conform protocolului.” - Dr. Elena Arișeanu, parte din echipa multidisciplinară.

Almost cancer survivor

Așa se descrie Marian pe pagina de artist de pe instagram, mcbibaa. Aproape învingător reflectă modul său optimist de a privi viața, dar și ironia fină, fără de care versurile sale n-ar avea atâta putere.

„Scriam poezii de când eram mic. Făceam versuri cadou, apoi am început să scriu tot felul de eseuri pentru competiții, la școală. Prin 2022 a apărut MC Biba, am început să fac rime off the dome.”

Off the dome = a face ceva spontan, fără planificare, din argoul artiștilor care cântă hip-hop și fac versurile pe loc.

Rimele le face spontan, alte lucruri au nevoie de mult timp de gândire. Cel mai greu i-a fost când a aflat vestea cu amputarea. „Eram acasă, știam că urmează să strâng bani pentru o operație de reconstrucție tumorală, pentru a-mi salva piciorul. Dar nu m-am calificat, a fost prea târziu. Tumora avansase prea mult și n-au mai putut să-mi salveze piciorul. În aprilie 2025 am fost amputat. Acum am început demersurile pentru proteză” spune Marian, și dacă nu s-ar vedea cearceaful care stă lipit de pat, acolo unde s-ar fi întins piciorul, n-aș fi știut. Poartă șapcă, dar la fel purta și înainte să îi cadă părul de la chimioterapie.

„În muzică, de când am aflat de boală, am încercat să transpun pe foaie realitatea zilei de azi”, adaugă zâmbind.

Marian și-a improvizat un studio acasă, merge și la unul profesionist, are prieteni care îl ajută să mixeze piesele. În vară a organizat Hip Hope, un concert caritabil cu nume mari de pe scena românească: Paraziții, Macanache, Dragonu AK47, Magistrala, Cedrik. Scopul evenimentului a fost să strângă bani pentru proteză. N-a reușit atunci.

„Concertele au fost cu intrare liberă. Lumea nu prea a donat, am plătit pentru scenă, sonorizare…” povestește Marian, cu umor. Dar și-a luat din concert bucuria de a fi pe scenă și a cânta alături de artiștii preferați, acum prieteni. Și nu a renunțat. A reușit apoi să obțină banii pentru proteză.

Timp de o lună, până când va fi gata proteza, Marian trebuie să poarte un manșon de silicon, ca să se obișnuiască bontul.

Bont = partea de membru care rămâne după amputație, porțiunea de os, mușchi și piele care au fost păstrate, împreună cu cicatricea chirurgicală. Este baza pentru o viitoare proteză, și contează mult atât cum se vindecă, cât și cum este îngrijit. Aspectul, lungimea și starea bontului influențează mersul, echilibrul și calitatea vieții pacientului.

„Când viața îți ia o parte a corpului, mulți dintre noi se gândesc că e imposibil să mai ducă o viață normală. Că e imposibil să se mai bucure de viață. Sau cel puțin așa am crezut eu când am suferit un accident rutier la 24 ani și mi-am pierdut o parte din corp: piciorul drept” a spus Carmen Uscatu, cofondatoarea Dăruiește Viață, după ce a stat de vorbă cu Marian.

„26 de ani mai târziu, după ce eu însămi am stat pe paturile multor spitale ca să mă recuperez, am deschis un Spital. Știți voi… inițiativa Dăruiește Viață: #NoiFacemUnSpital. Așa l-am cunoscut pe Marian. Am discutat despre viața fără un picior. Ba nu, am discutat de viața cu proteză. Eu din experiență: una foarte bună, el din imaginație: una optimistă. Și da, viața cu un picior amputat nu e o viață normală dar poate fi o viață la fel de frumoasă ca a celorlalți. O viață pe care o trăiești cu sens și în care te bucuri când îți pui dimineața proteza ca să muncești și când ți-o scoți seara ca să te odihnești. Pentru că da: viața când îți ia mai ales îți dă. Nu te lasă pe dinafară. Sau cel puțin asta am simțit eu și asta am văzut și în ochii lui Marian” a completat Carmen.

Bătălii câștigate în războiul cu boala

Unii oameni se nasc cu determinarea, alții o pierd pe drum. Puțini sunt cei care o reconstruiesc, pas cu pas, când provocările vieții se întrec în a-i surprinde. Pe Marian nu l-a descumpănit cancerul. Și-a văzut mai departe de muzică, compunând de pe patul de Spital. A urcat pe scenă într-un cărucior cu rotile. „Sunt hiper-activ, mereu agitat, optimist dintotdeauna. Caut mereu să văd partea plină a paharului.” În timpul curelor de chimioterapie, urmărea battle-uri între rapperi. 

Battle = luptă de scenă în care doi sau mai mulți artiști îmbină laude, jocuri de cuvinte și atacuri verbale pentru a-și măsura versurile și a demonstra cine este mai talentat.Mulți asociază muzica rap cu băieții răi, care chiulesc de la școală, dar McBiba n-a fost așa, ba din contra. Crescut de un asistent maternal până la 5 ani, când a fost transferat într-o casă familială, Marian a mers la o școală normală. „Am fost șeful clasei, apoi am avansat. Am candidat pentru Consiliul Elevilor în Întorsura Buzăului, am fost președinte, vice-președinte. Ca să nu stagnez doar la nivel județean, am reprezentat elevii și la nivel național.” 

Marian a participat la întâlniri cu decidenții, cu Guvernul, cu reprezentanții Ministerului Educației în Parlament. A făcut proiecte pe burse, pe segregare școlară, exemplul fiind chiar el că nu este o idee bună.

Segregare școlară = despărțirea elevilor pe criterii rasiale, proveniența din centre de plasament, și pe partea de deficit financiar.

Ar vrea să lucreze în Parlamentul European, unde deja a reprezentat elevii și drepturile lor. Vrea să se implice în societate. Știa despre Dăruiește Viață, Asociația care a construit Spitalul pentru copiii bolnavi de cancer doar din donații și sponsorizări, unde a avut și el parte de tratament în cele mai bune condiții. „Personalul super amabil, noi ne înțelegem între noi. Am fost și la câteva dintre activitățile organizate în Spital, a fost drăguț. Condițiile sunt super ca lumea.”Patul pentru vizitatori din salonul lui Marian este întins. Acolo doarme iubita lui sau prietenii, când vin să îl viziteze și rămân peste noapte alături de el. „De când am aflat că am cancer am putut să diferențiez prietenii: unii m-au căutat, le-a păsat, alții și-au văzut în continuare de drum. Au rămas cei care trebuie, și lucrurile s-au așezat. Am speranță că așa e cel mai bine.”

Ce vrei să transmiți prin muzica ta? 

„Să fim reali, să ne-ajutăm între noi. Să nu avem măști. Să fim sinceri. În primul rând cu noi, și după, cu celelalte persoane.” MC Biba visează să inspire cât mai multă lume. Cum știe că a reușit? Prin mesajele pe care le primește, că e o motivație, că oamenii au văzut cum a trecut prin boală și i-a inspirat. Aceste mesaje sunt reale, ca și boala lui Marian. Proteza e reală, scaunul cu rotile, dispenserul de citostatice. Toate sunt reale.

To be real = a fi real. În hip-hop, unde realitatea dură a vieții este adesea exprimată prin versuri, „to be real” înseamnă să vorbești din experiență, nu din imaginație. Să reprezinți adevărul tău, oricât de incomod ar fi. Cei care nu „sunt reali” pot fi considerați falși („fake”) și pierd respectul comunității.

Și Spitalul pentru copii pe care l-am construit la Marie Curie doar din donații și sponsorizări e real, cu secțiile care asigură tratamentul multidisciplinar pentru cancer și alte boli grave: Terapie Intensivă cu saloane cu un singur pat, Bloc Operator cu 5 săli de operație, construit exclusiv din sticlă, pentru a reduce riscul de infecții nosocomiale, Hemato-Oncologie, inclusiv 5 camere sterile pentru transplant, Neurochirurgie și Chirurgie. În acest Spital s-au tratat deja peste 3.500 de copii din toată țara, în primul an de funcționare.

Și Campusul Medical Pediatric pe care îl construim în continuarea Spitalului e real. Momentan suntem în faza de proiectare, dar când va fi gata, se vor muta în Campus și celelalte secții care au rămas în clădirea veche, pentru ca toți copiii, indiferent de afecțiune, să poată primi tratament în cele mai bune condiții.

Poți sprijini și tu real proiectele Dăruiește Viață. Implică-te. Trimite un SMS cu textul PROMIT la 8835 (5 euro/lună) sau fă o donație cu cardul. Astfel devii parte din #Noi și putem construi împreună mai departe.

Autor: Simona Sava

Credit foto: Bogdan Duna, Banu Ștefan, Cătălin Georgescu