
Un bilanț care dă șanse în plus la viață
Nici contabilitatea nu mai e ce-a fost. Cu 40 de ani în urmă, când a început Elena să practice meseria, nu erau multe opțiuni pentru o fată din Constanța.
—Medic sau contabil puteam să fiu, dar cum mi-e frică de sânge, am ales cifrele. Dacă ar alege din nou, acum n-ar mai face asta.
—Mi-a plăcut mult meseria asta, dar s-a stricat. Sunt atâtea modificări în legislație, și oamenii au impresia că un contabil e și jurist și secretară și inspector de resurse umane, tot. Unii se așteaptă să fii și psiholog, să-i asculți, să le dai sfaturi. E foarte obositor. Plus că, pe contabil îl plătești la urmă, că nu e leasingul care își ia mașina, nu îți taie curentul. Pe 20-25 ale lunii e jale. Mă rog de oameni să vină cu actele.
Dar chiar și-așa, într-un climat instabil, cu grabă și pretenții din partea clienților dificili, Elena găsește bucurie. Are mână liberă să redirecționeze impozitul pe profit de la companiile clienților săi. Are putere. Putere să facă bine.
Elena este una dintre contabilele care completează Declarația 177 pentru proiectele Dăruiește Viață, dar ar putea fi oricare dintre oamenii cu putere de decizie din companii care ne ajută în fiecare an.
Declarația 177 este o facilitate fiscală prin care companiile care au plătit impozit pe profit în 2024 și nu au alocat toate fondurile pentru sponsorizare pot solicita ANAF să redirecționeze către un ONG sumele rămase disponibile. Procesul este simplu: se completează contractul online, se depune Declarația 177 în SPV (spațiul virtual), iar ANAF virează banii în contul asociației alese.
—Le spun clienților mei că banii oricum sunt dați la stat. Mulți nu știu, sau nu le pasă.
Este al doilea an în care Elena redirecționează impozitul deja plătit de clienții ei către Dăruiește Viață, prin Declarația 177. În programul aglomerat pe care îl are un contabil, ea și-a făcut timp să completeze și să depună declarații în spațiul virtual, peste 35 de contracte de sponsorizare care vor contribui la construcția Campusului Medical Pediatric, în continuarea Spitalului pentru copiii cu boli grave.
Suntem în faza de proiectare cu a doua clădire, în care se vor muta secții care încă funcționează în vechea clădire. Când va fi gata, Campusul Medical Pediatric va include și facilități de cazare pentru părinți și spații destinate cercetării medicale.
—Am văzut la televizor ce ați reușit să faceți, a spus Elena, când am întrebat-o de ce a ales cauza noastră, construcția de infrastructură medicală.
—Sunt mulți care donează pentru cauze private, dar eu, când văd că cineva se implică pentru mai mulți, adică pentru copiii din toată țara, atunci mă implic.
Când a văzut câtă putere au oamenii care construiesc împreună, o țară care a reușit să ridice un Spital pentru copii, Elena a găsit și ea motivația să completeze și să depună Declarația 177 pentru companiile a căror contabilitate o ține. E modul ei de a fi recunoscătoare pentru ajutorul primit când a avut și ea nevoie. Își amintește cum, în urmă cu 3 ani a avut un accident din care a scăpat nevătămată, ca printr-o minune, și că oricând a avut nevoie de ajutor, i s-a deschis o portiță.
—Ajută când poți, că nu știi când vei avea și tu nevoie, răspunde Elena când o întreb cum i-ar convinge pe cei care nu completează Declarația 177 pentru companiile lor. Să se gândească că, în orice moment li se poate întâmpla ceva, și-atunci își vor aduce aminte de ce n-au făcut când au putut.
Există în contextul actual această urgență, acest ACUM în care trebuie să acționăm, mai ales când vorbim despre șanse în plus la viață pentru copiii bolnavi. În primul an de funcționare, în noul Spital pe care l-am construit împreună s-au tratat peste 3.500 de copii cu boli grave din toată țara. Spitalul e în București, la Marie Curie, dar majoritatea pacienților vin din țară. Peste 70% dintre copii sunt din provincie. Pe lângă tratamentul în cele mai bune condiții, copiii au parte și de activități pe care le organizăm regulat în spațiile de joacă și relaxare din noul Spital.
Când prinde un moment liber, Elena citește, dar ochii sunt obosiți după o zi lungă petrecută în fața calculatorului, printre cifre. Acum are pe noptieră Conversații cu Dumnezeu, de Neale Donald Walsch.
Dar cel mai mult o relaxează o plimbare pe malul mării.
—Nu știu ce m-aș face dacă n-aș avea marea aproape. Mă calmează, mă liniștește. Am și norocul s-o am aproape, la zece minute de mers pe jos de la birou.
Elena este unul dintre oamenii modești, care fac binele din umbră. Dar binele făcut de ea merită povestit, pentru că doar așa poate fi molipsitor. Se spune că banii nu aduc fericirea, dar contabilii știu mai bine că cifrele lor nu construiesc doar bilanțuri, ci și Spitale, un Campus Medical Pediatric care oferă copiilor șanse în plus la viață și redă speranța unei țări întregi. Speranța că și noi putem. Putem să ne unim să construim.
Dacă nu ai completat încă Declarația 177 pentru compania ta, mai ai timp până pe 25 iunie. Fii și tu parte din #Noi, și transformă taxele deja plătite în șanse în plus la viață pentru copiii din toată țara.
Autor: Simona Sava
Credit foto: Banu Ștefan