Să știm | Câteva sfaturi de la un medic pediatru: cum ne găsim puterea după diagnosticul de cancer?

Prin seria de articole Să știm, medici de la Spitalul Marie Curie prezintă în termeni pe înțelesul tuturor cu ce ne luptăm, care sunt etapele și tratamentele, miturile și adevărurile despre cancerul la copii.

După aflarea diagnosticului de cancer, sentimentul de neputință este copleșitor pentru părinți. Atunci când nu își pot ajuta în niciun fel copilul. Apar frustrarea, mânia, depresia, anxietatea, frica de ziua de mâine.

Însă, credem că părintele face parte din tratamentul copilului, din îngrijirea și sprijinul lui. E greu, dar important ca mama sau cine îl însoțește să găsească resursele de a-i fi alături și fizic și, mai ales, emoțional.
Ne-am gândit la câteva sfaturi pentru a depăși mai ușor etapa de acomodare cu o „nouă viață”, o viață în care spitalul devine „acasă” și totul pare presărat de incertitudine și teamă.
 

9 sfaturi…
 

1. Nu vă fie rușine să spuneți că sunteți copleșiți. Cereți sprijin psihologic (contează enorm). Există psiholog în fiecare spital. Apelați la susținerea lui în special în perioada de după aflarea diagnosticului, dar și pe parcursul drumului. De asemenea, există multe asociații care vă pot ajuta cu sprijin emoțional și material.
 

2. Păstrați legătura cât mai strânsă cu familia, prietenii, lucru valabil și pentru copiii care sunt mai mari. Scrieți-le mesaje sau sunați-i. E important să simțiți sau să auziți o voce familiară, care să vă aducă puțin confort și să vă dea încredere.
 

3. Încercați să faceți exerciții ușoare de gimnastică (chiar și în salon). Ca părinte încercați să faceți mișcări ușoare împreună cu copilul. Dacă sunt mai mulți copii în același salon, îi puteți încuraja să aibă activității ușoare împreună (să se joace cu o minge, un balon, să numere cine poate să facă 5-10 genuflexiuni fara oprire etc.)
 

4. Găsiți-vă un hobby care poate fi practicat în cameră (desenatul pe numere, croșetatul, învățarea unei limbi noi, completarea de rebus, cititul).
 

5. Luați legătura cu familii care au trecut prin aceleași încercări, iar acum sunt bine. Faptul că veți vedea cum alții au izbutit, o să vă dea putere și speranță.
 

6. Învățați să faceți exerciții de respirație conștientă și să meditați. Studii recente au arătat că practicarea consecventă a meditației poate reduce anxietatea cu 60%. Există chiar o serie de documentare online care vă pot învăța cum să meditați. (“Ghidul Headspace pentru meditație”). Încercați să ascultați zilnic muzică pentru relaxare (în loc să lăsați televizorul din salon pornit pe știri sau emisiuni de senzație).
 

7. Ascultați muzică precum aceasta. Puteți pune muzică în surdină și pe perioda nopții, evitând astfel să auziți zgomotul permanent al secției. Puteți folosi căști, pentru a vă izola mai bine experiența muzicală de agitația altor pacienți sau parinți din salonul de spital.
 

8. Scrieți un jurnal. Pentru fiecare zi notați evenimentele bune, dar și pe cele mai puțin plăcute. Încercați ca scriind, să vă eliberați de gânduri și să rămâneți la finalul zilei cu mintea calmă și împăcați cu evenimentele petrecute.
 

9. Încercați să vă odihniți atunci când și copilul doarme. În timp, se va acumula multă oboseală, iar somnul crește rezistența la stres. Gândiți-vă că un părinte odihnit înseamnă un sprijin mai puternic pentru copil.
 

…și un gând bun
 

Chiar dacă din exterior pare totul gri și complicat, munca într-o secție de oncologie m-a învățat că trebuie să ma bucur de fiecare zi și de orice mă face fericită. Pacienții noștri ne dau zilnic lecții despre viață. Bucuria lor pentru lucruri aparent mărunte cum ar fi: să te bucuri că ești scos de la perfuzie, că reînveți să mergi, că ai voie din nou să mănânci o pizza, că poți să ieși afară în parc, ne face să venim cu drag la serviciu și să încercăm prin orice metodă să îi facem să uite că sunt într-un spital și nu acasă. 
 

Mai multe despre Dr. Laura Ștefănescu

Medic specialist pediatru, Secția de Oncologie, Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Marie Curie, Bucureșt.

A ales să lucreze pe Secția de Oncologie, deoarece îi place să lucreze cu pacienți cronici, să ajungă să își cunoască cât mai bine pacienții, să îi vadă cum cresc, să îi ajute să depășească momentele dificile.

Crede că practicarea medicinei este de fapt o artă în care lupta împotriva bolii se combină cu lupta pentru evoluția sufletului - atât a pacientului, cât și a doctorului. 

Iubește florile, cățeii, sportul și jocurile în echipă. Crede că lumea poate evolua și se poate schimba în bine, trebuie doar ca fiecare om să își dorească să se autodepășească în fiecare zi.

Surse:

https://www.nccih.nih.gov/health/meditation-and-mindfulness-what-you-need-to-know, https://www.medibank.com.au/livebetter/health-brief/health-check/tips-for-your-time-in-hospital/, www.apa.org

Serie coordonată de Gabriela Vătafu

Credit foto: Enrico Brodoloni