Să fiți puternici!
Darius are 12 ani și o operație pe câmpul de luptă. A învins cancerul, iar astăzi este un copil-veteran.
Foto credit: Cornel Brad
Foto: arhiva personală
“M-am îmbolnăvit la 9 ani. Simțeam o durere la picior, se umflase și nu mai puteam să fac ora de sport din cauza asta. Aveam dureri și noaptea și am luat tot ce se poate ca să îmi treacă, dar trecea doar pe moment, după care iar începea. Am decis cu părinții să mergem la un doctor și doar dintr-o radiografie a descoperit tumoarea la picior. Ceea ce mi se pare WOW, nu pot să înțeleg cum a putut omul ăsta dintr-o singură radiografie să-și dea seama. Bineînțeles că mama și tata au fost distruși psihic. Eu nu am fost foarte afectat pentru că la vârsta aia nu prea realizam exact ce se întâmplă.”
Foto: arhiva personală
“Am suferit foarte mult în oncologie. Aveam stări de vomă, dureri de burtă, de cap, mă simțeam slăbit, a fost groaznic. După ce am făcut primele șase cure de citostatice a venit timpul să mă operez. Operația a durat zece ore. Toți au stat cu inima în dinți să vadă ce s-a intamplat cu mine la operație, dar din fericire am ieșit bine. După operație mergeam în cadru pentru că nu puteam să merg constant. Am început să fac kinetoterapie și prima oară am mers în două cârje, apoi am mai făcut kineto și am mers într-o singură câră, și apoi pasul cel mare de a merge fără nimic. Am fost foarte fericit. După care am început să fac și înot. E cel mai plăcut hobby al meu, eu iubesc apa. Îmi face bine la picior pentru că eu fac înot de performanță.”
Foto: arhiva personală
“Proteza mea a fost 1 miliard. Ne-a ajutat școala, ne-au ajutat diferiți oameni, fotbaliști. A fost făcut la stadion un meci special pentru mine, cu fotbaliștii anilor 2007 și s-au strâns bani pentru mine. Mai ales sora mea s-a implicat să strângă banii, să alerge de colo-colo, a pus și urne pe la magazine ca să îi strângă. Doar în două luni am strâns banii aștia ceea ce mi se pare WOW că oamenii se pot mobiliza și sunt uimitori atunci când vor.”
“În total am stat un an și un pic. Am mers prima oară acasă de sărbători în ziua de colindeț. Eu n-am fost la colindat, dar au venit copiii să colinde și eu pentru că aveam strânse foarte multe jucării, plușuri și toate cele de la oamenii care veneau în spital, am mai dat și eu la randul meu din ele. Apropo de jucării. Mie la spital îmi plăcea cel mai mult la zilele de naștere pentru că se făceau torturi mari pentru toți copiii și primeam cadouri. Și nu neapărat cadouri pe care ni le făceam noi între noi pacienții, primeam și de la persoane care veneau pe secție special pentru ziua noastră.”
Foto: arhiva personală
“Mi-am făcut foarte mulți prieteni acolo. Ooo, da, mulți. Pe Vlăduț. E mai mic, dar nu e nicio problemă că ne-am înțeles foarte bine. Un copil foarte agitat, dar amuzant în același timp. A trecut și el prin niște momente groaznice. Pe Alex. Pe Maya, Găbița, Adina, Maria. Pe Mario, care, din păcate, a murit. Pe Vali, care și el, din păcate, a murit. Și pe un băiat Răzvan. Toți acești copii au fost cu mine la spital și ne-am înțeles foarte bine, ne făcusem așa o formație de copii. Mergeam de la unul la altul în salon. Și o doamnă cu o asociație cumpărase un playstation pentru toți copiii și cine îl voia putea să-l ia și să îl ducă în camera lui să se joace. Și veneau toți copiii acolo.”
“Acum mă face fericit familia, prietenii, cățelul meu Dodo și activitățile pe care le fac zi de zi. Îmi place foarte mult să desenez și să colecționez. Colectionez orice - pietre, timbre, figurine. Am două idei despre ce meserie aș vrea să am. Una ar fi să devin avocat și alta să devin medic dentist. Dar încă nu m-am hotărât. Mă mai gândesc.”
Darius este unul dintre Copiii-Veterani care au inspirat clipul ”Veteranii” și care ne motivează să luptăm pentru a câștiga războiul cu boala.
Recrutăm luptători!
Împreună, #NoiFacemUnSpital!
Primul Spital Național de Copii pentru Cancer, Boli Grave și Traumă