Recuperarea timpului pierdut - chimioterapie, radioterapie și bucurie într-un Spital prieten cu joaca

Mihaela Gaman avea două joburi: unul full-time, de administrator al unei firme și altul de weekend, unde gestiona petreceri private pentru copii. Carol, fiul ei de 10 ani, stătea singur de când termina orele la școală până când venea tatăl lui de la serviciu. În weekenduri mergeau doar ei doi la grătare, la țară, iar vara la munte și la mare. Jobul de mamă pica pe ultimul loc.
—Mami, iar te duci? o întreba Carol în fiecare weekend. Când îți dai demisia de la petreceri? 
—Anul ăsta mai merg și gata, răspundea Mihaela. 

Nu știa că 2025 are alte planuri pentru ei

În luna mai, Carol s-a plâns că are dureri de cap și vede dublu. Adenomul hipofizar descoperit în 2022 era ținut sub control cu analize și investigații făcute de mai multe ori pe an. L-au descoperit tot la Marie Curie, dar atunci noul Spital nu era încă gata. Se monta mobilierul, se testau instalațiile și se pregătea recepția clădirii de peste 12.000 de metri pătrați. Tot în 2022 au fost livrate două echipamente pentru primul Departament de Radioterapie Pediatrică dintr-un spital de stat din România, Spitalul construit doar din donații și sponsorizări. Unul dintre echipamente, printre primele din sud-estul Europei, folosește inteligența artificială pentru adaptarea dozei de radiații la nivelul tumorii și a organelor sănătoase din jurul acesteia.

În ziua în care am stat de vorbă, Carol făcea penultima cură de radioterapie în departamentul proaspăt inaugurat. 

N-am crezut c-o să mi se întâmple mie

În mai 2025, după ce Carol s-a plâns de dureri de cap iar RMN-ul a dezvăluit o tumoră de 2,5 centimetri lângă glanda pineală, Mihaela și-a dat demisia. A început un drum copleșitor între spitale și, încet-încet a deprins limbajul noului job, acela de mamă a unui copil bolnav de cancer. Cel mai greu din toată perioada i-a fost la început, când nu înțelegea ce li se întâmplă.

„Era un domeniu necunoscut pentru mine. Mai auzisem de citostatice și cam atât. Când am aflat vestea, m-am prăbușit. Știam că mai sunt părinți care au copilași cu asemenea afecțiune, dar n-am gândit nicio clipă c-o să fiu și eu printre ei. Soțul mi-a spus să aștept pe hol cât a vorbit cu medicul. Carol era afară și m-am purtat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Știam că dacă mă vede, pică și el. Nu aveam voie să fac chestia asta. Am zis: mami, ai o bubă.”

Acum Mihaela a dobândit un vocabular medical complex, vorbește cu pricepere și siguranță despre proceduri și analize, despre diferitele tipuri de citostatice. S-a documentat cât a stat în spital, și nu a fost puțin. A petrecut tot timpul alături de Carol, timpul pe care care le-a fost redat cu prețul unui diagnostic crud.

Greu a fost și când a înțeles

După ce a fost depistată tumora, Carol a făcut hidrocefalie și urma să i se facă o intervenție pentru drenarea lichidului din cutia craniană spre stomac.

„Timpul a fost dușmanul nostru atunci, pentru că vineri, la ora 11, anestezistul pleca de la spital și nu mai avem cum să-i facem intervenția. Trebuia să rămânem peste weekend. Era riscant, foarte riscant, iar când dl.doctor ne-a recomandat să mergem la Marie Curie, soțul meu a venit imediat aici. S-a dus în secția de neurochirurgie, a discutat cu Mihaela Negrescu, asistenta șefă, i-a explicat situația, s-a făcut transferul între spitale” își amintește Mihaela. 
Carol a dormit în tot acest timp.

    —Nu-mi amintesc nimic, nu știu ce s-a întâmplat.
    —Mami, te-ai plimbat cu salvarea de la IOB la Bagdasar, de la Bagdasar la Marie Curie.

Luni urma să i se facă luni intervenția. Acolo nu aveau aparatul necesar, pentru copii, de asta i-au trimis la Marie Curie.

„Când s-a trezit Carol, urma să ne întoarcem la IOB pentru chimioterapie, dar am discutat cu Dr. Olteanu și i-am zis că nu mai vrem să plecăm. Știam ce citostatice urmau să-i dea și am vrut să începem aici tratamentul. Aici totul este un întreg, am simțit altfel, am avut altă trăire. Și condițiile, și medicii, și faptul că aveam toate secțiile într-un loc, neurologie, oncologie. Tot,” continuă Mihaela.

Tratament multidisciplinar într-un singur loc

Noul Spital de la Marie Curie, construit de Dăruiește Viață cu sprijinul a peste 350.000 de donatori și peste 8.000 de companii, a fost gândit de către arhitecta Raluca Șoaita ca un copac al vieții. Un Spital care asigură tratament multidisciplinar copiilor cu boli grave, pentru ca ei să nu fie plimbați dintr-un loc în altul pentru diverse analize, proceduri și tratamente, așa cum a fost plimbat Carol, chiar dacă nu își mai amintește nimic.

Dr.Ramona Cirț, medic specialist în oncologie pediatrică la Marie Curie, a preluat cazul lui Carol. După ce a studiat analizele și investigațiile, a decis că nu mai e nevoie de intervenția pentru drenarea lichidului cefalorahidian.

    —La muchie de cuțit, glumește Carol.

„Pur și simplu s-a întâmplat o minune, adaugă Mihaela. N-a mai fost necesară intervenția. Pe 4 iunie am vorbit cu Dr.Cirț, ne-a spus ce și cum, i-a montat camera pentru citostatice și ne-am cazat la oncologie, în căsuța noastră. A doua zi a început chimioterapia. A tolerat foarte bine prima cură, markerii tumorali au scăzut mult, un rezultat extraordinar, și Dr.Cirț a fost mulțumită. Am eu o vorbă, omul potrivit la locul potrivit. 

Pe toată durata tratamentului, Carol a avut cea mai mare susținere din partea medicilor și asistentelor de la oncologie. Sunt convinsă că sunt așa cu toată lumea dar el a avut parte de toată atenția. A tolerat foarte bine nu doar prima cură, ci și pe următoarele două. Analizele ieșeau din ce în ce mai bune, markerii tumorali erau negativi, așa cum trebuia să fie. Noi veneam la Spital doar pentru tratament, stăteam câte o săptămână.”

Un Spital prieten cu joaca

În noul Spital, joaca este cel mai așteptat tratament. Asta pentru că, încă din faza de proiecție, spațiul a fost conceput astfel încât copilăria să nu fie pusă pe pauză cât timp stau copiii internați. Toți sunt așteptați la activitățile creative și recreative pe care le organizăm regulat în camerele de joacă, la cinema, la Girafă, la observatorul astronomic de pe acoperiș sau la radio.

„Carol a fost și la activități, iar când nu se putea da jos din pat veneau doamnele de la pictură la el. Ieșea și în camera de joacă, chiar și în timpul tratamentului. Făceau fel și fel de chestii” spune Mihaela.

Dar nu numai copiii au parte de activități care să-i ajute să uite că sunt internați. Și părinții sunt invitați să participe la întâlniri de grup în care artiști sau facilitatori le oferă momente de relaxare sau conexiune, care îi ajută să treacă mai ușor prin încercări. 

Mihaela a participat la Portret de mame în cadrul Women Holding Women, un proiect dezvoltat în parteneriat cu spațiul cultural și comunitar Seneca AntiCafe. Mamele copiilor internați la Marie Curie au primit o ședință de machiaj, care s-a dovedit a fi terapeutică. S-a vorbit mult, s-a râs, iar grijile au așteptat la ușă. Fotografiile profesioniste au surprins femei puternice, mame capabile să mute munții pentru copiii lor.

„A fost o atmosferă extraordinară. Îți dă un alt tonus, nu te simți străin. Eram cu Carol la ultima cură de chimio. M-am simțit ca acasă”, a completat Mihaela.

Mai puternici împreună

Noi am făcut un Spital în care copiii sunt tratați în cele mai bune condiții, dar pe lângă infrastructura modernă și echipamentele performante, personalul medical din noul Spital de la Marie Curie beneficiază de programe de specializare pe care le facilităm împreună cu partenerii noștri, Prinses Máxima Kinderoncologie Centrum din Olanda. Echipele medicale se reunesc în tumor board-uri iar deciziile importante sunt luate împreună. Așa s-a întâmplat și când lui Carol i-a fost prescris un protocol foarte agresiv după ce, în urma chimioterapiei, a mai rămas un rest din tumoră.

„Ceea ce s-a întâmplat aici a fost o minune pentru Carol. Își revenise complet după ce-am terminat cele trei cure de chimioterapie. Nu mai era afectat de lichidul cefalorahidian, când vedea dublu, avea o privire fixă și era debusolat. Dar după RMN s-a văzut că mai rămăsese un rest din tumoră, asupra căruia nu se putea interveni chirurgical, pentru că zona era cu risc vital” povestește Mihaela.

Comisia medicilor oncologi și neurochirurgi de la Marie Curie a hotărât, în urma tumor board-ului făcut împreună cu partenerii de la Prinses Máxima Kinderoncologie Centrum, să îi administreze lui Carol un citostatic foarte puternic, care să-l pregătească pentru autotransplant.

„Pentru a face acest transplant a trebuit să ajungem la Fundeni. A fost iarăși o perioadă foarte grea, pentru că îmi era teamă de aceste șase zile. Mă gândeam la Carol, că n-o să reziste. Ne-am internat, am stat optsprezece zile, a fost o experiență foarte neplăcută pentru amândoi. Nu vreau să-mi mai aduc aminte. El a tolerat cura foarte bine, deși era un citostatic mult mai puternic.

După cura de stabilizare și factorul de creștere, corpul a început să producă celule stem și într-o zi a avut un boom cât pentru cinci transplanturi. Acum recolta e la banca de celule din Fundeni. N-a mai fost nevoie să facem autotransplantul. 

Mihaelei i s-a spus că fiul ei are nevoie de trei cure puternice și trei autotransplanturi, dar ea a simțit că e prea mult.
    —Dacă acceptam, nu știu în ce stare ar fi fost Carol în momentul de față.

A cerut o a treia părere și li s-a recomandat o operație prin care să scoată restul rămas din tumoră. Medicii i-au explicat și lui Carol, a înțeles și el, dar următorul RMN a ieșit curat și n-a mai fost nevoie să fie operat. Au reluat traseul standard al tratamentului: o ultimă cură de chimioterapie, cu aceleași citostatice cu care a început, plus ședințele de radioterapie.

Episodul ăsta m-a întărit

„Sunt foarte optimistă și încrezătoare în ceea ce s-a făcut pentru el aici, de la oncologie la imagistică, radiologie, neurologie” povestește Mihaela. Nu știa despre Dăruiește Viață până să ajungă în noul Spital, dar acum donează lunar pentru Campusul Medical Pediatric pe care îl construim la Marie Curie. Acolo se vor muta și secțiile care au rămas în vechea clădire, unde Carol a făcut anumite analize, ecografii abdominale, EKG.

Carol Exploratorul

De pe pereții Departamentului de Radioterapie din noul Spital zâmbesc creaturi prietenoase inspirate din oceane și peșteri. Un fizician îl ia pe Carol de mână și îl duce la tabla dintr-una dintre săli, ca să-și continue desenul pe care l-a început înainte de ședința de radioterapie. Personalul este foarte amabil, toți se poartă cu familiaritate duioasă cu băiatul care a obținut o mare victorie în lupta cu boala.

„Este mult mai matur. Mai responsabil. Nu mai e copilul Carol, e adultul Carol. Nu e rău, dar boala i-a furat copilăria. Îl văd foarte serios și aș vrea să mai fie copilașul Carol, să se joace, să se prostească, să meargă la școală, să-și facă temele, să râdă mai mult. Mare activitate nu avem, că el e cu imunitatea scăzută și nu prea ieșim, nu prea ne ducem în cercuri de prieteni. Suntem acolo în casă, împreună, eu cu el toată ziua” spune Mihaela și în ochi i se citește bucuria timpului regăsit.

„La radioterapie e minunat. E un aparat care se mișcă în jurul capului. Vreo 3 minute durează. Prima oară am stat cu ochii închiși, ca la RMN. Auzeam un sunet ciudat în jur. M-a înfricoșat oleacă, dar la următoarea ședință am văzut că aparatul bipăie când se învârte.

Îmi pun o mască, să am fața nemișcată, pentru că dacă mă mișc, s-ar putea să-mi atingă și alți neuroni, pe lângă cei care se topesc” glumește Carol.

Carol Luptătorul

Cel mai mult i-au lipsit amicii cât a stat internat. A vorbit în fiecare zi cu cel mai bun prieten, pe care l-a și văzut când mama i-a făcut o surpriză. L-a dus să vadă un meci de baschet al echipei în care juca și el, înainte de boală. Abia așteaptă să se întoarcă pe teren. Și la lupte, un alt sport preferat. Mihaela îl încurajează, îi spune că nu va mai dura mult până se va putea întoarce. E încrezătoare. Știe, cum numai o mamă poate ști, că totul va fi bine.

„Totul e să ai încredere și să știi că suntem lângă tine” îi spunea lui Carol. 

„Și el, când veneam la tratament în Spital, era foarte bine. Aveam toate condițiile aici, era relaxat. După prima cură, când tratamentul dădea randament și Dr. Cirț era foarte mulțumită, am zis că totul merge spre bine, și așa a fost. Iar despre Carol… o să facem în așa fel încât să reinventăm copilăria în perioada următoare.

„Au fost și provocări, pentru că a avut o formă mai rară de boală, dar până la urmă am reușit să găsim cele mai bune soluții”, a spus dr. Ramona Cirț, medic specialist în oncologie pediatrică, cea care s-a ocupat de Carol în noul Spital de la Marie Curie.

„Pentru Carol radioterapia a fost o super experiență. Copiilor le place. Pe partea medicală, planurile de tratament sunt făcute de colegii noștri și validate într-o comisie internațională cu partenerii din Olanda și atunci suntem liniștiți. Asta facem pentru toți pacienții de la noi,” a completat Dr. Cirț.  

„Carol a fost mereu foarte energic și super pozitiv, iar asta l-a ajutat foarte mult. A tolerat foarte bine tratamentul, față de alți copii. Noi vedem chestia asta: când sunt pesimiști, mai mohorâți, parcă apar și complicații. Când sunt optimiști se mișcă, ies la activități, nu stau, iar asta ajută. Și părinții lui Carol au avut tot timpul un tonus foarte bun și l-au susținut. Asta l-a ajutat enorm” a concluzionat medicul oncolog.

Ne întrerupe o asistentă care îl aduce pe Carol de la ședința de radioterapie.
    —S-a îngrășat un kilogram! îi spune Mihaelei cu mândrie, iar mama se bucură și speră ca măcar două să pună la loc. Vorbește cu radioterapeutul și între ei se simte o intimitate, ca o apropiere între doi oameni care înțeleg altfel suferința. Starea bună a lui Carol este motiv de bucurie, iar Mihaela găsește puterea să glumească.
    —Ce facem noi de mâine domnul doctor? că se termină tratamentul! 

Autor: Simona Sava

Credit foto: Banu Ștefan, Cătălin Georgescu