NeSpuse | Unii se vor apropia, alții se vor îndepărta

NeSpuse este o serie de lucruri spuse pe nume. Prin ce trece un pacient bolnav de cancer? Alina* a văzut cum viața mamei ei s-a schimbat după diagnostic și povestește despre ce a însemnat noua „normalitate”.

Unul dintre primele lucruri care se schimbă pentru orice pacient cronic este relația cu ceilalți. Dacă te îmbolnăvești, poți descoperi că unii nu știu cum să reacționeze și au reacții nu tocmai încurajatoare. Cu toate astea, mulți dintre cei apropiați vor vrea să fie acolo pentru tine și să te ajute cu orice pot. Ancorează-te de ei. Cere ajutor când ai nevoie și nu uita că poți găsi susținere în diverse locuri, nu neapărat acolo unde te-ai aștepta.

Unii se vor îndepărta...
Sunt cunoscute deja poveștile cu vecini care nu vor să aibă pacienți cu cancer pe scara blocului sau cu cei care se tem că se pot molipsi de o astfel de boală (dar s-o spunem din nou: nu te poți molipsi, niciodată, deloc).

Mai puțin se vorbește despre cei care pur și simplu... dispar, ca într-un fel de ghosting pe motive medicale. Oameni care, brusc, nu mai știu despre ce să vorbească cu tine, de parcă boala v-ar dizolva brusc interesele comune sau plăcerea de a-i asculta pe alții vorbind despre viețile lor. Nu, faptul că ești bolnav nu înseamnă că vrei să vorbești doar despre asta. Mulți pacienți spun chiar că se bucură când ceilalți le povestesc lucruri de cu totul altă natură; abia își mai iau gândul de la problemele lor.

Acestea fiind spuse, e adevărat: dacă vei întreba un bolnav ce-a mai făcut în ultima vreme, cu ce se mai ocupă, s-ar putea să auzi despre vizite la spital, tratamente și plimbări pe la farmacie. Nu încearcă să se plângă sau să-și scoată în evidență suferința; pur și simplu, uneori doar de atât are timp.

La extrema cealaltă sunt cei care îți poartă de grijă spunându-le tuturor prietenilor comuni „Nu-l mai sunați pe X-ulescu, că e bolnav și îl obosiți.” Și așa se face că pierzi legătura cu oameni dragi, care se gândesc la tine de la distanță, dar nu mai au curajul să-ți dea un telefon. Din nou, nu e o idee bună. Oamenilor le place să știe că alții se gândesc la ei și le place s-o afle chiar de la sursă, nu prin intermediari. Pentru asta, însă, e bine ca și tu să te obișnuiești să spui când ești prea obosit sau te simți prea rău ca să vorbești. Dacă nu le spunem oamenilor de ce avem nevoie, ei nu ne pot ghici gândurile.

Credit foto: Teodora Maftei

...dar alții se vor apropia
Un efect interesant al bolii este că îți poate aduce oamenii mai aproape. Fie că e vorba de vecini care se oferă să-ți aducă ceva cald de mâncare când n-ai avut timp să gătești sau de cunoștințe vagi care te întâlnesc pe stradă și te încurajează cu cele mai bune gânduri, dacă ești norocos, vei vedea că lumea se unește în jurul tău, ca și cum ar vrea să te susțină, să te ajute.

În plus, s-ar putea să observi că prieteni vechi, cu care ai pierdut de mult legătura, revin în viața ta odată cu apariția bolii. Pare puțin cinic să spunem că ni se face dor de prieteni atunci când ne dăm seama că i-am putea pierde de tot, dar uneori chiar așa este. Un astfel de moment îți poate aminti de vremurile frumoase petrecute împreună și de motivele pentru care v-ați împrietenit de fapt. Apoi, te poate ajuta să te reconectezi cu cei dragi, să reiei legătura și să deveniți - poate - mai apropiați ca oricând.

Sunt multe lucruri pe care nu ți le spune nimeni atunci când te îmbolnăvești de cancer. Lucruri despre cum te simți când ești aproape, când lupți pentru asta, când ți se întâmplă chiar ție sau cuiva drag. Dar e important să vorbim despre ele. Să spunem că se întâmplă, că nu e vina nimănui și că, de cele mai multe ori, există soluții. Pe care le găsim împreună.

*Folosim un pseudonim pentru că ținem la discreție. Și pentru că uneori doare.

Credit cover foto: Alexandra Sandu