NeSpuse | Pentru un bolnav, comunitatea înseamnă totul

NeSpuse este o serie de lucruri spuse pe nume. Prin ce trece un pacient bolnav de cancer? Alina* a văzut cum viața mamei ei s-a schimbat după diagnostic și povestește despre ce a însemnat noua „normalitate”.

De multe ori, oamenii bolnavi au tendința de a nu spune nimănui despre boala lor. De a ascunde adevărul, de a minimaliza lucrurile, pentru a-i scuti pe cei dragi de suferință. Unii reușesc chiar să parcurgă cicluri întregi de tratament fără să le spună rudelor sau prietenilor prin ce trec. Dar este oare o idee bună?

Ce se întâmplă când îi accepți pe cei dragi de partea ta

Este adevărat, atunci când le spui celor din jur că ai o problemă de sănătate, devii vulnerabil. Le arăți starea ta umană, supusă la riscuri și la afecțiuni, le transmiți că nu ești atotputernic și că uneori s-ar putea să ai și tu nevoie de ajutor. Pe de o parte, dacă faci acest lucru, ai șanse mai mici să treci prin toate singur, pentru că majoritatea familiilor se adună în jurul celor bolnavi și încearcă să-i susțină pe cât posibil. Există și excepții, desigur, cu oameni care nu pot „duce” o astfel de situație, dar de cele mai multe ori vei găsi măcar un prieten, un vecin sau un coleg de suferință cu care să-ți împărtășești problemele. Și asta ajută.

De partea cealaltă, și pentru cei din familie poate fi mai ușor dacă știu exact cu ce te confrunți. Dacă știu riscurile implicate, dacă știu ce simptome ai, ce reacții adverse, ce ai de făcut și ce simți efectiv în toată această perioadă. Oricât ți-ai dori, cei dragi nu vor ști întotdeauna cum să-ți fie de folos, dar îi poți ajuta dacă le spui ce ți-ar prinde bine. Poate că vrei să vină cu tine la medic, ca să-ți țină de urât. Poate că ai nevoie să fii dus cu mașina la o programare sau alta. Poate că pur și simplu vrei uneori să ieși la o cafea și să te bucuri de aerul curat, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Sunt multe feluri în care alții își pot manifesta susținerea, dacă le-o permiți.

Credit foto: Getty Images

E greu pentru toată lumea, dar contează să fim împreună

Dincolo de susținerea pe care ți-o pot oferi, cei apropiați vor fi, și ei, afectați de vestea bolii și de schimbările aduse de ea. Ei te vor vedea cum slăbești, devii mai palid și ți-e tot mai greu să-ți menții moralul ridicat, iar teama nu-i va ocoli niciodată. E greu să te confrunți cu ideea că cineva drag este bolnav. Că nu știi cum va arăta viața lui (și a voastră) de acum încolo și că nu poți face mare lucru în privința asta.

Nimeni nu încearcă să compare suferința pacientului cu cea a membrilor familiei, pentru că ele sunt complet diferite. Însă iată ce ajută: indiferent de care parte ne-am afla, e bine să luăm în calcul că nici celuilalt nu-i e ușor. Că uneori cel mai bun lucru pe care-l putem face este să spunem sincer ce simțim. Poate că ne doare. Poate ne e teamă. Poate nu știm ce va fi sau, dimpotrivă, avem toată încrederea că va fi bine. Putem scuti multă mâhnire și multă anxietate dacă suntem deschiși unii cu alții, mai ales în momentele dificile. Pentru că, în final, comunicarea și empatia sunt lucrurile care ne caracterizează ca oameni și ne fac relațiile mai frumoase.

Sunt multe lucruri pe care nu ți le spune nimeni atunci când te îmbolnăvești de cancer. Lucruri despre cum te simți când ești aproape, când lupți pentru asta, când ți se întâmplă chiar ție sau cuiva drag. Dar e important să vorbim despre ele. Să spunem că se întâmplă, că nu e vina nimănui și că, de cele mai multe ori, există soluții. Pe care le găsim împreună.

*Folosim un pseudonim pentru că ținem la discreție. Și pentru că uneori doare.

Credit cover photo: Helena Lopes. Sursa: Unsplash