Învățând despre durere – Jurnal din Geneva

Spitalul pe care l-am construit împreună la Marie Curie este centrat pe om. În primul rând, pe copiii internați, pentru care organizăm activități care îi ajută să uite că sunt într-un Spital. Apoi, pe părinții care le sunt alături zi și noapte și pe cadrele medicale, pentru care facilităm programe de pregătire în străinătate. Asta pentru că învățarea nu se oprește niciodată. 

Jurnalul de fellowship prezintă o serie de povești despre experiența cadrelor medicale de la Marie Curie alături de partenerii noștri. Dr.Eugeniu Oleineac, medic primar ATI în noul Spital, ne povestește despre stagiul de pregătire în Terapia Durerii, pe care l-a început în noiembrie 2024 în Elveția și care va dura un an. Citește mai jos a doua filă din Jurnalul ce care l-a scris pentru blogul nostru.

Geneva. În fiecare dimineață, înconjurat de munți

Urc pe bicicletă și mă îndrept spre spital. Cu muzica în urechi, mă gândesc mereu la aceleași întrebări: de ce fac asta? de ce sunt aici? Privind spre Mont Blanc, bucuria de a-l vedea de aproape este bruiată de gândul că nu-mi ajunge doar să-l admir; odată ajuns la poalele lui, vreau să-l cuceresc. Imediat îmi vine în minte o paralelă metaforică între urcarea pe Mont Blanc și proiectul nostru de la „Marie Curie”: crearea Centrului de Terapie a Durerii. În sensul că și acesta este un maraton plin de obstacole, unde ai nevoie de multă muncă și perseverență.

Au trecut deja șase luni de când am început acest stagiu in cadrul Clinique de la Douleur din Geneva. Aici învăț zi de zi cum se gestionează corect durerea. Văd pacienți cu probleme variate – de la lombalgii simple, la dureri neuropatice, sindroame complexe și dureri oncologice. Învăț să evaluez corect un pacient, să înțeleg suferința acestuia și să aplic tehnici moderne pentru a-i ameliora durerea. Nu citesc doar despre metode de tratament, ci le văd aplicate și am șansa să le practic eu însumi.

În ultima perioadă, am început să consult pacienți și să efectuez proceduri antalgice de unul singur. Faptul că primesc încredere din partea colegilor elvețieni mă motivează și mai mult și mă face să cred că putem reuși și acasă, în România. Pot afirma cu certitudine că fără această experiență directă, alături de specialiști de top, proiectul nostru ar fi rămas doar o dorință, o intenție frumoasă.

Un lucru pe care îl observ zi de zi este importanța respectului și a protejării sănătății personalului într-un spital. Aici, după gardă, medicii pleacă acasă. Nu există ideea de a rămâne peste program din lipsă de personal sau dintr-un „eroism” greșit înțeles. Continuitatea îngrijirii este responsabilitatea spitalului, nu sacrificiul personal al medicului. Nimeni nu este pus în situația de a alege între datoria față de pacient sau colegi și propria sănătate sau familia sa.

Această cultură trebuie adusă și în România 

Fără respect și grijă pentru personal, spitalele nu pot funcționa corect. Din păcate, problema surmenajului medical în România este reală și adesea ignorată. Câți pacienți trebuie să sufere din cauza greșelilor provocate de oboseala cronică a medicilor? Câți medici mai trebuie să cadă fizic sau emoțional până când sistemul va recunoaște realitatea și va acționa? 

De curând, în cadrul fellowship-ului, mi s-a oferit o zi pe săptămână dedicată muncii științifice și studiului pentru examenele de certificare în terapia durerii. Așa am realizat cât de important este să te concentrezi pe un singur lucru, dacă vrei să-l faci bine. Nu poți excela în același timp în activitate clinică, administrativă și cercetare. A pretinde asta de la personalul medical este o iluzie periculoasă.

Împreună cu șeful Secției ATI, Dr. Radu Tabacaru, cu sprijinul conducerii spitalului SCUC „Marie Curie” și al Asociației Dăruiește Viață, lucrăm intens la dezvoltarea proiectului de creare a Centrului de Terapie a Durerii. În prima etapă, ne vom concentra pe susținerea formării altor colegi medici și asistenți interesați de supraspecializare în terapia durerii, în centre europene de prestigiu, pentru a construi o echipă specializată și dedicată acestui domeniu de îngrijire medicală.
Visul nostru este simplu și clar: un spital în care durerea este înțeleasă, tratată corect și cu respect. Și de această dată, nu ne vom opri până nu ajungem în vârf.

Îi mulțumim dlui. Dr.Oleineac pentru gânduri și așteptăm cu nerăbdare următoarele pagini din Jurnalul de fellowship.

Învățăm mereu, pentru că numai așa putem oferi, împreună, cele mai bune condiții de tratament copiilor din România. Ne dorim ca viitorul Campus Medical Pediatric, pe care îl construim în completarea noului Spital de la Marie Curie, să devină un centru de referință pentru tratamentul multidisciplinar.

Avem nevoie de sprijinul tău pentru a ne continua proiectele, pentru a facilita fellowshipuri, pentru a construi un Campus Medical Pediatric în care toți copiii din România să fie tratați într-un Spital ca afară. Pentru că și la noi se poate.

Credit foto: arhiva personală Dr.Eugeniu Oleineac