Împreună dăruim șanse la copilărie | 2 case - centrul de hemodializă și acasă

Bebe ne-a întâmpinat zâmbind. Ne-a urmărit cu ochi vioi cum ne pregătim, dar destul de repede ne-a spus că are treabă și va trebui să plece. Ședința de hemodializă s-a terminat și este obosit, își dorește să meargă acasă.

Văzând că mama lui s-a așezat, îi spune că-i așteaptă ambulanța și nu pot sta.

Adrian, Bebe, cum îi spune mama lui, știe că programul lui în salon s-a încheiat.

O zi acasă este dorința lui cea mai mare

Fiecare dimineață când nu are hemodializă începe cu o tură prin curte, fix la 6.30. În fiecare luni, miercuri și duminică. Zilele libere.

Îi place să se plimbe, să se ducă la animale, să știe ce fac. Nu se poate juca așa cum și-ar dori, e mai bine așa, îi spune mereu mama.

Când se trezește și sora lui, Alex, care este un pic mai mare, reia turul în curte și cu ea și ca orice alt copil de 10 ani, se joacă. Cu Alex, cu verișorii lui, dar nu mult, își pierde răbdarea și curiozitatea care nu-i dă pace îl face să-și găsească repede alt joc. ”Este un omuleț mic și năzdrăvan care tot timpul descoperă ceva”, ne spune mama lui.

Centrul de hemodializă, a doua lui casă

La fiecare 2 zile, Bebe vine aici, în Centrul de Hemodializă din spitalul Marie Curie. Vine în spital de la 7 zile, de când a fost diagnosticat cu insuficiență renală cronică. Și de atunci a trecut prin multe în acest spital: operații, controale la 2 luni, în final, de 3 ani face aici hemodializă. Cunoaște foarte bine fiecare salon și colț din centru și secțiile unde a mai fost internat.

Își petrece așa de mult timp aici, încât chiar și să scrie a învățat aici. Școala în spital este pentru el singura școală.

Unul dintre prietenii lui este David, colegul lui de salon. Fac hemodializă în aceleași zile, iar mamele își găsesc puterea să se încurajeze una pe cealaltă, să împartă tot. De la mâncare, la necazuri sau la medicamente atunci când nu se găsesc.

- Bebe și mama lui

Un diagnostic greu

”Totul este greu, Bebe trece de la o stare la alta, pleacă de la hemodializă și câteodată face convulsii, cu operații, este greu”, ne spune Camelia, mama lui.

Pentru transplant nu este pregătit, dezvoltarea lui fizică este îngreunată și de efectele adverse ale hemodializei, mai ales cu aparate depășite moral.

Aparate noi de hemodializă i-ar ajuta atât pe Bebe, cât și pe ceilalți copii din centru, la reducerea inflamației cronice. Să se simtă mai bine, să crească mai mult și să aibă mai puține complicații.

Peste 10 pastile pe zi, plecat de acasă de la 3 dimineață, hemodializă și din nou un drum de 4 ore.

Bebe este obosit, își dorește să meargă la ambulanță să poată dormi pe drum. Să ajungă la cealaltă casă, în curte, unde îi place cel mai mult să stea.

Împreună putem face mai mult pentru Bebe și pentru copiii centrului de hemodializă. Putem să le oferim șansa la hemodializă optimă, cu aparate performante care să reducă efectele secundare ale acesteia.

- Credit foto: Bogdan Dincă