Despre iubirea pentru celălalt. Bikers for Humanity la Radio Dăruiește Viață.

În data de 18 iulie, în studioul Radio Dăruiește Viață, cel mai tânăr dintre voluntarii noștri radio, Bogdan Iatan, i-a avut ca invitați în studio, în cadrul matinalului special moderat chiar de el, pe Marius Deaconu și Radu Nicolae de la BFH. Discuția dintre cei 3 a fost ca o șuetă între vechi prieteni, iar omenia și dedicarea invitaților și mai ales dragostea lor pentru Bine ne-a impresionat pe toți. 
Bogdan: Cum sunteți? Ce emoții vă încearcă aici, la prima vizită la Marie Curie, la studioul de radio Dăruiește Viață? Ați mai fost pe aici?
Marius Deaconu: Nu... adică am mai fost, pentru că amândoi avem copii mici, eu cel puțin am mai fost, dar nu pentru un motiv așa de frumos. Am avut alte motive pentru care am vizitat Marie Curie, pe care sper să nu le mai avem, dar e prima oară când intrăm în partea, hai să-i spunem, „civilizată” a spitalului.
Bogdan: Foarte frumos, mă bucur, bine ați venit! Exact asta încercăm să facem noi: să înveselim puțin atmosfera, căci chiar e nevoie. Dar destul despre noi, vreau să aud despre voi. Spuneți-ne despre această asociație pe care o reprezentați, Bikers for Humanity. Cu ce se ocupă? Cum a apărut?
Radu Nicolae: Bikers for Humanity este, din punct de vedere juridic, o asociație – pentru că așa este necesar. Din punctul nostru de vedere, este o mișcare a motocicliștilor și a prietenilor lor din România. Ideea i-a venit lui Cristi Hrubaru, pe care trebuie să îl știți de la Rock FM, în 2015, când a fost invitat de către cei de la Habitat for Humanity la un build pe care îl făceau ei. După care, în 2016, a fost întrebat dacă nu poate să aducă niște oameni care să ajute la construcția unor fundații de case în județul Bacău. A pus mesajul pe rețelele sociale și s-au trezit cu 400 de motocicliști care, în 2 zile, au turnat fundațiile pentru 40 de case. A fost un proiect social acolo. După care el, probabil, săracul, ar fi vrut să fie one shot, „ce frumos a fost” și să-și vadă de treabă, dar nu prea l-am mai lăsat noi și a tras toată lumea de el: „Mai facem ceva? Mai facem ceva? Mai facem ceva?” Și uite-așa am ajuns în 2025, anul acesta avem a 9-a ediție de build-uri Bikers for Humanity, care va fi făcută în folosul Dăruiește Viață.
Bogdan: Ce mică e lumea! Vă mulțumim! Deci am înțeles că în fiecare an aveți altă cauză?
Marius Deaconu: Da, în fiecare an încercăm să aducem ceva nou și să sprijinim o altă cauză umanitară sau să încercăm să construim ceva în folosul comunității, cum a fost și anul trecut la Brezoi, am inaugurat anul acesta Centrul Cultural Bikers for Humanity, cum a fost și la Bran acum doi ani de zile, la Nucșoara acum 3 ani de zile, pentru copiii de care se ocupă Valeriu Nicolae cu asociația…
Bogdan: Casa Bună, parcă?
Marius Deaconu: …Casa Bună, da. Adică în fiecare an schimbăm, să zicem, destinatarul fondurilor și resurselor și destinatarul muncii tuturor motocicliștilor care sunt implicați și sunt voluntari la Bikers for Humanity, pentru că încercăm să facem ceva nou, să aducem ceva nou și să ajutăm, în același timp, multe alte persoane.
Bogdan: Da, asta e foarte frumos. Dar știu că, pe lângă aceste activități care ajută să dezvoltați societăți, să le înfloriți, mai avem și un eveniment ceva mai pe distracție, nu-i așa? Rockfest-ul de la Brezoi, care se întâmplă anual. Cum e atmosfera acolo? Adică pentru voi nu știu câtă distracție e, că sunteți cumva implicați și în organizare.
Radu Nicolae: Noi ne bucurăm că avem ocazia să îl facem. Ne bucurăm pentru că, o dată, e frumos să vezi atât de mulți oameni într-un singur loc, atât de veseli și simțindu-se atât de bine. Dar pentru noi există și componenta umanitară. Pentru că tot ceea ce rămâne din biletele achiziționate pentru Rockfest-ul de la Brezoi, care anul acesta a fost la a 4-a ediție, este folosit de noi pentru cauzele pe care le susținem în anul respectiv. Este foarte, foarte important. Și lumea a înțeles foarte bine și vin foarte mulți, anul acesta au fost chiar exagerat de mulți. Cel puțin vineri, pe mine m-au surprins, cred că vineri au fost 8.000 de oameni.
Marius Deaconu: Important este că lumea vine. Vin în familie, vin cu copii, vin cu părinți și așa mai departe, cu bunici, vin și se simt ca acasă, sunt în vacanță. Adică vedem o atmosferă de liniște, chiar dacă este un festival de muzică rock până la urmă. Tendința este de... un alt vibe. Dar, foarte important, lumea vine de plăcere, vine cu dragă inimă și se vede că toată lumea este implicată să facă bine. Acesta este mesajul și asta au înțeles toți participanții la festival.
Bogdan: Deci e clar, ceva absolut unic.
Radu Nicolae: Da, în România, da. În România este unic, este, dacă nu singurul, atunci cel mai mare festival de rock autohton dedicat unei cauze umanitare. Și e de menționat și faptul că și cei care vin să cânte la festival, vin să ne ajute. Adică sunt foarte mulți care își schimbă programul special pentru Rockfest, și sunt trupe mari, care au un program foarte încărcat.
Bogdan: Foarte frumos. Eu sunt totuși curios și despre acel Centru Cultural Bikers for Humanity, pe care îl menționai tu, Marius, mai devreme. Cum a venit ideea și cum a devenit acest concept o realitate?
Radu Nicolae: Well, ideea a fost a lui Cristi, așa cum sunt multe dintre ideile bune care conduc Bikers for Humanity.
Marius Deaconu: Ideea a fost în felul următor, scuză-mă că te întrerup, a fost clar că, având în vedere că festivalul are loc la Brezoi, să dam ceva și Brezoiului. Nu doar Brezoiul să ne dea nouă ceva, ci noi, ca entitate Bikers for Humanity, să dăm și noi ceva înapoi comunității, să ajutăm comunitatea de acolo. Și cum am fi putut s-o facem mai bine decât printr-un centru cultural? Prin a încerca să ajutăm copiii din Brezoi și din împrejurimi să învețe să cânte la chitară, la vioară, la orgă, să facă cursuri de arte marțiale și așa mai departe.
Bogdan: Deci e cu tot felul de activități pentru copii?

Radu Nicolae: Exact, da! Sunt deja, nu știu... cred că vreo 6 sau 7 cursuri. Sunt oameni din Brezoi sau din împrejurimi care au venit acolo să predea și să ajute cu partea asta de cursuri, să-i învețe pe copii. În Brezoi există o trupă de dans pentru copii care este foarte, foarte bună. Acum doi ani, la festival, povesteau că trebuie să se ducă la fiecare antrenament până în Vâlcea. Nu e foarte departe, dar nici foarte aproape. Acum au un loc unde își pot face antrenamentele, unde se pot pregăti. Se dezvoltă zona aceea ca un fel de hub cultural al României. Avem cred că 5 sau 6 festivaluri, din iunie până la sfârșitul lui august. Avem rock, avem blues, avem folk, avem concursuri pentru trupe noi. Copiii de acolo trebuie să aibă ocazia să participe. Văd ceva, sigur că le place, dar trebuie să aibă ocazia să încerce măcar să-și dezvolte astfel de afinități.Bogdan: Așa este. Și, de curiozitate, cam cât de mare este? E oraș?
Radu Nicolae: Brezoiul? Da, e oraș.  
Bogdan: Eram curios cât de mare e comunitatea, dar da, aflăm și răspunsul la asta imediat. O curiozitate. Și aflăm și despre colaborarea voastră cu Dăruiește Viață, pentru că trebuie să atingem și acest punct. Dar până atunci, vreau să vă arăt că și noi, aici, la Radio Dăruiește Viață, știm să ne distrăm. Așa că dăm acum play la o super piesă născută din chitară, cum s-ar spune: Alice Cooper – „House of Fire”. Revenim imediat cu Radu și Marius de la Bikers for Humanity. Rămâneți aproape!

Bogdan: Bună dimineața, Radu și Marius de la Bikers for Humanity! Vorbeam mai devreme de Brezoi, am aflat între timp că are undeva la 5-6 mii de locuitori, un orășel chiar micuț, dar uite că se dezvoltă. Vreau să ne îndreptăm acum atenția către acest parteneriat, să-i spunem, cu Dăruiește Viață, pe care îl aveți anul acesta. Ce s-a întâmplat până acum și ce urmează să se întâmple?
Radu Nicolae: Pentru mine, și știu că și pentru foarte mulți dintre colegii mei voluntari, Dăruiește Viață este a doua dragoste când vine vorba de asociații și organizații care încearcă să facă bine. Prima este BFH, pentru mine asta e, îmi pare rău. Ce să zic? Dar foarte, foarte, foarte mulți dintre noi au fost super entuziasmați când s-a anunțat că anul acesta ajutăm, pe cât putem, Dăruiește Viață.
Foarte multă lume a fost entuziasmată la festival și, prin prisma faptului că ne-am ocupat de organizare, eu m-am învârtit mult prin festival și am vorbit cu foarte multă lume, iar foarte mulți au fost încântați că Dăruiește Viață a fost prezent acolo, că au avut posibilitatea să-și cumpere tricouri cu co-brandingul acela care a ieșit (cel cu Dan Perjovschi ) care e foarte, foarte frumos.

Marius Deaconu: S-a creat o nouă legătură, o nouă comunitate: Bikers și Dăruiește Viață. S-a creat o comuniune, să zicem așa.
Bogdan: Era și timpul. Și am înțeles că aveți planuri în continuare și pentru vara asta. Ce urmează să se mai întâmple?
Marius Deaconu: Ne întâlnim la final de august și facem ce știm să facem mai bine, adică să muncim în folosul comunității. Încercăm să-i ajutăm pe cei care au nevoie de noi. Asta se va întâmpla la finalul lunii august. Îl las pe Radu, că vorbește mai frumos.
Radu Nicolae: Ai zice... dar nu! Avem weekend-ul 29–31 august, în care încercăm să ajutăm Dăruiește Viață să își demareze organizarea de șantier pentru campusul care urmează să fie construit. Grupul nostru de voluntari vine din toate zonele și suntem decenți când vine vorba de construit, dar suntem foarte buni când vine vorba de „pus osul” la muncă, hai să-i spunem muncă brută. Ceea ce am înțeles că este nevoie în faza asta, pentru că o să fie de curățat, de demolat, de defrișat, de aranjat, suntem șefi la chestia asta, suntem cei mai buni, n-avem rivali. Ne vom strânge vineri, prietenii nostri de la Dark Wheels ne pun la dispozitie clubhouse-ul lor și zona pe care o au acolo pentru cei care vin din provincie, ca să aibă unde să-și așeze corturile, să se strângă, să doarmă, cât vor dormi și ei. Sâmbătă dimineața la prima oră vom fi acolo unde ni se spune să fim, adică aici, la Dăruiește Viață. Muncim până la 5... (Niciodată nu am muncit până la 5. De când sunt eu aici, 5 s-a transformat mereu în 8. Muncim atât cât trebuie.)
Marius Deaconu: Muncim până terminăm ce avem de terminat. Niciodată nu am lăsat lucrurile neterminate, întotdeauna ne-am organizat în așa fel încât totul să fie dus la final, și asta e foarte important.

Bogdan: Chiar e de lăudat ce inițiative aveți și am văzut în reportajul Mariei Ciurea, cred că tot de la Brezoi era, de acum câteva săptămâni, că e o comunitate foarte frumoasă și exact ce menționați și voi, din foarte multe domenii... Am văzut acolo și ingineri, adică e clar că o echipă ca voi poate să pună osul la muncă. Chiar, care e atmosfera? S-au legat prietenii, nu? După 9 ani, spuneați?
Marius Deaconu: Atâta timp cât vrei să faci bine, se creează o comunitate.
Bogdan: Binele unește.
Radu Nicolae: Plus că comunitatea de motocicliști sau motocicliștii în general au tendința să fie uniți, dacă vrei, by default. Nu știu dacă ai văzut, că bănuiesc că nu ești foarte mult în trafic, dar motocicliștii, când trec unul pe lângă altul, se salută între ei, tot timpul. O să vezi rar un motociclist oprit pe marginea drumului, cu casca pusă în spatele motorului, care e semn că e o urgență sau o problemă, lângă care să nu oprească un motociclist, chiar dacă e în mașină, chiar dacă e pe motor sau așa, care să întrebe „Ai nevoie de ceva?”. La asta s-a adăugat faptul că facem ceva împreună. În fiecare an facem câte ceva împreună, ceea ce, vrei-nu vrei, într-un fel sau altul te leagă mai mult, știi, i-ai scăpat ciocanul peste degete lui Marius, îți ceri scuze, beți o bere, vă împrieteniți mai mult și așa mai departe. Suntem deja... bine, noi suntem o gașcă mare. Dacă te uiți câtă lume susține BFH, suntem foarte, foarte, foarte mulți. Dar deja ne cunoaștem, ne recunoaștem la concerte, ne recunoaștem la întrunirile moto, ne recunoaștem pe stradă, suntem foarte, foarte mulți. Noi avem un core, un grup de voluntari care se implică un pic mai mult, care este la dispoziție în caz că avem nevoie să facem ceva. Dar sunt foarte, foarte mulți voluntari care vin să ne ajute. Acum au fost 150 de locuri puse, au dispărut. Am avut niște probleme tehnice, toată lumea era disperată că nu prinde loc, mă sunau pentru că nu mergea site-ul, locurile au dispărut în 10 minute. Acum 3 ani de zile era o glumă, care nu știu dacă era glumă sau nu, „Dau bilet la Metallica în schimb pentru înscriere la Bikers for Humanity”. Adică s-a ajuns la modul acesta. Noi ne facem concediile în funcție de evenimente. Lumea ne întreabă la începutul anului: „Când faceți build anul ăsta? Că vreau să îmi planific și eu concediul cumva. Că dacă mă prinde în concediu... mă întorc din concediu!”. Adică s-a creat o comunitate foarte, foarte mișto.
Bogdan: E frumos că sunteți foarte, foarte dedicați și se vede asta în tot ce ați făcut până acum și în tot ceea ce urmează să faceți. Și știu că organizați foarte des și sesiuni de donare de sânge, ceea ce pe mine m-a câștigat de când am văzut chestia asta. E un gest absolut de lăudat. Povestiți-ne cât de important este să faci asta.
Marius Deaconu: E un gest absolut normal, care ar trebui să se întâmple. Este un lucru pe care ar trebui să-l conștientizeze fiecare român, nu numai motocicliștii și așa mai departe, că ar trebui să doneze sânge, să-și ajute semenii. Pentru că oricând te poți afla în situația în care, Doamne ferește, ți se poate întâmpla un accident și vei avea nevoie de sânge. Și dacă nimeni nu donează, te vei trezi în postura destul de tristă să nu poți fi ajutat. Și ca să poți beneficia, zic eu, de toată treaba asta, trebuie la rândul tău să vii să ajuți, să vină de la sine. În afară că este benefic pentru tine și corpul tău, clar, cu o pungă de sânge ajungi să salvezi până la 3 vieți.
Radu Nicolae: Da, și este… hai să-i spunem, să nu fim foarte pretențioși, o încercare de a educa. România este în Europa la coada clasamentului în ceea ce privește donarea de sânge, chiar și acum, când au crescut foarte mult beneficiile acelea care se dau.
Marius Deaconu: Da, sunt vreo 300 de lei.
Radu Nicolae: Da, deci noi avem undeva la 1,7%, iar, hai să-i spunem, zona civilizată, zona nordului, de exemplu, are undeva la 12% din populație donatori constanți. Donatori care se duc și donează la fiecare 4 luni jumătate. În condițiile în care nu au niciun beneficiu, nu primesc nici măcar liber de la muncă, se duc pe timpul lor. Își iau zi de concediu de la muncă ca să se ducă să doneze. La ei este o normalitate, iar noi încercăm să aducem normalitatea aceasta.
Marius Deaconu: Da, pentru că vine din educație.
Bogdan: Dar se fac demersuri și asta chiar contează. Știu că mai este o chestie simpatică. Mă uitam ieri pe site-ul vostru să mă mai familiarizez cu ceea ce faceți și am văzut că faceți licitații pe obiecte de colecție foarte interesante. 
Am văzut acolo un tablou dintr-un clip Anthrax și, bineînțeles, banii se duc către cauzele pe care le susțineți. Cât de căutate sunt aceste licitații?

Radu Nicolae: Păi, hai să vedem. Anul trecut, Crivăț de la Bucovina ne-a donat vesta lui. Avea o vestă moto, el e motociclist, cu patch-uri, o vestă pe care o avea de 20 de ani, super faimoasă. A fost bătaie, nu la început, ci în ultima zi, în ultimul moment, înainte să se lichideze. Am avut donații făcute de către Nicu Covaci, am avut donații făcute de către Nicu Alifantis, Gheorghe Hagi, Simona Halep, Ivan Patzaichin, astea ca să vă dați puțin seama cam cât de multă lume vrea să ajute. Am avut oameni care au venit la noi, oameni care au niște nume, și au venit la noi, la Cristi, pentru că pe el îl cunosc, și au zis că vor să ajute și ei cu ceva: „Uite, am asta, pe care puteți să o licitați.” E o componentă foarte mișto a modului în care oamenii ne ajută. Chiar e foarte frumos.
Bogdan: Da, chiar mi s-a părut ceva unic. Și acum, spre finalul orei și implicit spre finalul discuției, vreau să vă întreb și pe voi așa. Pentru că am vorbit de asociație, de mișcare, cum ați denumit-o voi într-un mod chiar memorabil, vreau să ne povestiți cum v-ați alăturat acestei echipe (pentru că sigur nu e întâmplător). Povestiți-ne un pic despre zona asta de moto, despre când ați urcat prima oară pe o motocicletă. A fost chiar dragoste la prima vedere sau e doar un clișeu?
Marius Deaconu: Putem spune că chiar a fost dragoste la prima vedere, cel puțin în cazul meu. Din fericire, am ajuns și instructor moto, am și o școală moto. Este o pasiune. Pot spune că s-a transformat într-o pasiune, de-a lungul timpului. Dacă mi-ar fi spus cineva acum vreo 15 ani „Marius, tu o să te faci instructor moto”, aș fi spus: „Nu, nu am răbdarea să stau să-i învăț pe alții.” Culmea, odată cu trecerea timpului, lucrurile s-au schimbat și a devenit chiar o pasiune și o plăcere în a-i îndruma pe alții, a-i învăța să meargă cu motocicleta în siguranță și să se bucure de libertatea pe care o oferă motocicleta.
Bogdan: Și, într-o țară care este cea mai bună prietenă cu mașinile, are succes zona asta?
Marius Deaconu: Începem să ne trezim, încep să se miște lucrurile și este un lucru bun. Conștientizăm că traficul este foarte aglomerat, infrastructura nu ne ajută și avem nevoie de mobilitate și avem nevoie să mergem pe două roți. Asta e un lucru pe care îl văd eu din ce în ce mai des în ultimii ani de zile. Comunitatea moto a început să crească, iar și ONG-urile, și organizațiile de profil vin să susțină și să schimbe chiar și legile, ca să putem avea o comunitate mult mai mare și mult mai conștientă și responsabilă în ceea ce privește mersul pe două roți.
Bogdan: Asta nu e puțin lucru. Și am văzut că încep să apară… nu chiar motociclete, dar scuterele electrice sunt din ce în ce mai populare. Ce ziceți, nu e pentru voi, nu?
Marius Deaconu: Este un lucru bun. Tot ce înseamnă mobilitate și ajută la decongestionarea traficului este perfect.
Bogdan: Uite, am dat debunk la un mit acum, că motocicliștii dacă nu aud acel zgomot specific nu sunt mulțumiți.
Marius Deaconu: Nu, nu, nu, Doamne ferește, nu. Ar trebui să renunțăm la acele mituri cu tobele gălăgioase și așa mai departe, pentru că nu ajută decât să dezorienteze ceilalți participanți la trafic, mai degrabă decât să te ajute și să-i facă conștienți pe posesorii de autovehicule care sunt în trafic, să te poată evita. Pentru că nu știi de unde vine motocicleta, auzi doar un zgomot și nu mai ești atent. 
Așadar, facem gălăgie pentru prietenii noștri de la Bikers for Humanity și le urăm „Asfalt uscat!” pentru a continua cursa faptelor bune. Iar pe noi, Dăruiește Viață, ne puteți susține în continuare atât în demersul construirii Campusului Medical Pediatric de la Marie Curie, cât și în programele de training pentru personalul medical sau în activitățile (re)creative și terapeutice pentru copiii internați. 
 

Interviu transcris de Sophie Butu, internă Dăruiește Viață
Credit foto: Banu Ștefan, Irina Ivaneț