Alina cântă la pian pentru #NoiFacemUnSpital

Alina Brica cântă pe 19 septembrie, la ora 19:30, la Palatul Noblesse ca să strângă fonduri pentru #NoiFacemUnSpital. Și-a creat propria campanie de fundraising, biletul de participare fiind o cărămidă la Spital.

Alina lucrează în cadrul unei corporații din România, departamentul financiar, specialist achiziții. Jobul îi asigură resursele necesare pentru un trai decent și o ajută să rămână ancorată în realitate, atunci când latura visătoare îi dă aripi pentru a studia și a compune.

Îi plac cărțile, jocurile de societate și să fie înconjurată de prieteni și familie. Cel mai mult se bucură atunci când, prin muzică, poate transmite emoție, emoție mai presus de cuvinte, ascultătorii conectându-se la propriile trăiri și experiențe.

Alina ne-a povestit mai multe despre inițiativa ei în interviul de mai jos:

De unde pasiunea pentru pian? Cum a început totul?

Provin dintr-o familie de muzicieni. A fost firesc ca tatăl meu, care a studiat saxofonul și clarinetul, să-mi testeze abilitățile muzicale de la o vârstă fragedă. Am învățat notele muzicale și alterațiile gamelor înainte să știu să scriu. Am trecut examenul de admitere în cadrul Liceului de Muzică „Dinu Lipatti”. Pianul mi s-a potrivit mănușă. Din punctul meu de vedere, este un instrument complex și complet. Doamna profesoară Olga Babadjan se relocase recent cu familia din Rusia, abia vorbea limba română, ne înțelegeam prin semne. La început, pentru că nu reușea să îmi explice cum să cânt, îmi arăta. Îi sunt foarte recunoscătoare. După susținerea examenului de capacitate, am luat decizia de a renunța la liceul de muzică.

Ce s-a întâmplat ulterior?

Au urmat niște ani foarte frumoși, pe care i-am petrecut peste hotare ca stewardesă și am cutreierat lumea în lung și în lat. La întoarcere, am continuat să caut adrenalina și, știind să patinez, m-am apucat să joc hochei, la amatori, echipa mixtă. Mi-am rupt, pe rând, brațele. Au urmat operații, iar în timpul recuperării am văzut filmul Cei doi Papi, film în care unul dintre actorii principali, Anthony Hopkins, interpretează la pian un fragment dintr-o piesă compusă chiar de el. Am plâns și am început să mă gândesc la pian și cum pot transmite din nou bucuria de a cânta.

Care a fost primul concert caritabil?

Am decis să organizez primul concert caritabil în decembrie 2021 pentru Casa de copii cu disabilități „Istru”. Evenimentul a fost un succes. Împreună cu niște copii pianiști minunați am reușit să aducem Crăciunul și în căsuța lor. Bucuria din ochii copiilor este neprețuită, reacțiile lor fiind nefiltrate. Din nefericire, sunt mulți copii ale căror nevoi sunt neglijate din neputință sau ignoranță.

Cum ai aflat de Dăruiește Viață?

După evenimentul din decembrie, căutam o cauză în care să mă implic. Câțiva prieteni m-au sfătuit să citesc despre Dăruiește Viață. Oamenii fac o treabă extraordinară și expun cauza cu mult entuziam. Informațiile și campaniile sunt transparente și ușor accesibile. Dăruiește Viață este peste tot în media.

Te leagă vreo experiență personală de #NoiFacemUnSpital?

Am tot auzit de părinți disperați care sunt nevoiți să se împrumute de la bănci și să vândă absolut tot ce dețin ca să își poată trata copilul bolnav în străinătate. Nu mi se pare normal să acceptăm o astfel de situație. Mă bucur enorm că există inițiativa #NoiFacemUnSpital care va ușura suferința multor copii, iar părinții nu se vor mai simți neputincioși.

Care sunt așteptările tale legate de Spital?

Îmi doresc ca Spitalul să devină locul unde oamenii primesc ajutor real, unde copiii primesc asistență medicală necondiționată. Se fie accesibil tuturor celor aflați în suferință.

Cum ți-a venit ideea de a face o campanie de fundraising?

A face o campanie de fundraising pe site-ul daruiesteviata.ro este un proces transparent, iar cei care participă și își oferă sprijinul sunt ținuți la curent cu progresul construirii Spitalului.

Până acum, ai strâns multe fonduri. Cum ai reușit?

Like & Share. :) Am mulți prieteni buni și dornici să se implice.

Ai emoții înainte de recital?

Da. Sper să fie constructive. Ideal este să fiu calmă și să mă pot concentra. Atunci când interpretez, nu mai există nimic în jurul meu. Nu-mi mai simt trupul fizic, există doar melodia, mâinile se mișcă singure. Desigur, există și posibilitatea să-mi dispară memoria temporar. Mi s-a întâmplat, în direct, la radio... Nu că m-aș compara vreodată cu el, dar și maestrul Liszt a pățit asta în concertele lui. Glumesc, o să fie bine.

Cum i-ai încuraja pe ceilalți să se implice?

Fapte, nu doar vorbe. Să se apuce de orice, de croșetat, de gătit, să-și doneze zilele de naștere, să folosească orice ocazie pentru a pune o cărămidă în plus Spitalului. Este datoria noastră să avem grijă de generațiile care vin din urmă.

Alina poate spune că schimbă modul în care se oferă îngrijire medicală în România. Mulțumim pentru implicare. Împreună, #NoiFacemUnSpital.