• en
  • fr
  • ro

Blog

”Voluntariatul m-a facut mai generoasa. Nu mai iau in seama toate nimicurile, ci ceea ce chiar conteaza”

proiecte_dar

O parte dintre cei care fac voluntariat in Asociatia Daruieste Viata ajuta fara a dori sa fie cunoscuti. Este si cazul Corei, o tanara din Bacau care a devenit voluntara dupa ce tatal ei a murit in anul 2010.

M-am gandit ca, daca pe el nu am reusit sa il ajut, sa ajut pe altii atat cat pot, dar sa ajut intr-un fel sau altul”, povesteste tanara. „As vrea sa raman discreta, acolo, in umbra, pentru ca, dupa mine, cine trebuie sa ma vada m-a vazut deja. Stiu si cred ca tata e mandru de mine acolo unde e si nu e nevoie sa ma stie nimeni, pentru ca nu fac mult, ba chiar, sincer, fac foarte putin”, isi justifica tanara rugamintea de a ramane discreta.

Care este activitatea ta in cadrul asociatiei? Ce faci mai exact? 
Intretin baza de date a asociatiei (in ultimul timp mai rar, pentru ca sunt foarte aglomerata la serviciu).
Mai exact, toate mailurile care ajung pe adresa Daruieste Viata sunt introduse de mine  intr-o baza de date, pentru a avea informatii asupra tuturor cazurilor care ajung la noi.

Fa-ne o scurta descriere a ta. De unde esti? Ce ai studiat? Ce faci in momentul asta? Ce vrei sa faci mai departe?
Sunt din Bacau, am studiat in Bucuresti la ASE, facultatea de Relatii Economice Internationale.
Sunt Credit control manager. Mai departe vreau sa fac multe. Mi-am facut o lista, as vrea sa fac niste cursuri de audit financiar, sa invat sa inot, sa imi iau permisul de conducere, in primul rand sa reusesc sa fac un copil, dar pentru ca astept sa reusesc de 10 ani, ma gandesc tot mai mult sa infiez.

Ce spun familia si prietenii despre ceea ce faci? Stiu de implicarea ta?
Da, stiu si prietenii si familia, unii si-ar fi dorit sa ma ajute, sa se implice, dar cand le povestesc spun ca nu ar rezista, ca eu descopar lucruri care arata o parte foarte trista si grea a vietii. Am avut un coleg la serviciu care a aflat si, cand a auzit de un caz, a venit si m-a rugat sa trimit un mail la asociatie, sa ajute si el cu ce poate. Mai sunt si unii care inca nu inteleg ce inseamna sa pierzi pe cineva drag, care nu stiu ce inseamna sa te simti neputincios in fata bolii, sa vezi cum i se scurge viata unei persoane dragi si tu sa nu poti face nimic, din pacate toti trecem prin asta.

Crezi ca te-a schimbat in vreun fel aceasta activitate? Recomanzi voluntariatul si altor prieteni/rude? La ce crezi ca ajuta in viata?
Da, m-am schimbat, zic eu ca am devenit mai buna, mai generoasa, nu mai iau in seama toate nimicurile, ci lucrurile care chiar conteaza. Bineinteles, ce fac eu e nimic pe langa ce fac managerii de caz si vorbesc serios, dar ma gandesc ca putinul acela pe care il fac eu cu efortul urias pe care il fac ceilalti voluntari (citesc toate mailurile si rad cand ei reusesc, plang cand se mai pierde o viata) va schimba cumva in bine lumea si oamenii, ne va face cumva, incet-incet, mai buni. La ce cred ca ajuta? Ne ajuta sa fim mai uniti, sa fim mai saritori, sa nu intoarcem capul in alta parte cand vedem un om cazut, sa ne aplecam mai mult asupra celor cu probleme, noi, cei cu care viata a fost buna si blanda, sa dam inapoi vietii, oamenilor care au nevoie, binele primit, fiecare cat poate. Daca fiecare ar fi un pic mai bun… Cand ti se cere sa faci bine, te gandesti mult (sa ajut? sa ii dau? dar oare chiar are nevoie? dar lasa ca sunt altii care au mai mult sau pot face mai mult), in schimb rau facem usor, fara sa ne dam seama, fara sa mai gandim. Consider ca roata se invarte tot timpul si cu ce moneda dai, cu aia primesti, intorci spatele sau capul in partea cealalta si nu iti va intinde nimeni mana cand vei fi si tu cazut. Daca dai cu tot sufletul, fara sa astepti recompensa, din suflet vei primi.

Ti-ai facut prieteni in acest domeniu? Daca da, cum sunt ei si cum ti-au schimbat viata?
Daca mi-am facut prieteni? Oamenii acestia frumosi pe care i-am intalnit aici sunt de o caldura si o daruire… si cred ca datorita acestei daruiri si insufletiri cu care ei fac tot ce fac, datorita acestor lucruri, eu nu pot sa renunt sa ajut, desi fac putin. As fi onorata si bucuroasa sa stiu ca ei ma considera prietena. Am invatat de la acesti oameni frumosi ca sunt lucruri mult mai importante si grele in viata, am invatat sa iau lumea asa cum e, sa-i accept pe cei de langa mine cu bune si cu rele, sa nu mai critic.
 Cand vezi bunatate in jurul tau, iti vine sa oferi si tu. Imi vine sa spun „Dar si eu pot fi buna, si eu vreau sa fiu parte din acea bunatate, din acea implicare in a face bine”.

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+
16.03.2015 2 comentarii
  • Robert 30.04.2018 at 01:09 / Răspunde

    Ma numesc robert am 17 ani sufar de scolioza si cifoza forma grava.nu am posibilitate financiara locuiesc cu mama mea care nare nicun venit locuim in turcia.deja amj ieste oare cum sa mai ies pe strada sau sa am prieteni va rog. Din suflet am citj mesajul si pentur a putea sa ma ajutati dar cu operatie ami pot salva viata va multumesc din suflet.

    • mihaela 7.02.2019 at 16:47 / Răspunde

      Ne pare rau sa auzim asta, singurul lucru cu care iti putem veni in ajutor este sa iti dam contactul Alinei Vasea. Ea este mult mai in masura sa te ajute in acest sens. Multa sanatate!
      Alina Pătrăhău (Vasea), fondatoarea Dăruiește Aripi
      +40 723 215 387
      alina@daruiestearipi.ro

Spune parerea ta

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.