• en
  • ro

Blog

Noi. Am făcut tot ce se poate? Ministerul? Știm că nu.

1. In 8 spitale de urgenta din Bucuresti, dintre care doar 2 de arsi, au ajuns in aproximativ 2 ore peste 180 de victime; medicii s-au mobilizat, au lucrat extraordinar, au facut imposibiliul ca sa-i salveze… au lucrat 24 de ore fara oprire.

agerpres_3326585m

2. In timpul asta, Romania nu a stat in loc. Accidente, infarcturi, traume s-au intamplat ca in orice alta zi si alte zeci de victime au ajuns in continuare la serviciile de urgenta din aceste spitale… cineva a trebuit sa-i preia si pe acestia.

3. Intre cele peste 180 de victime, mai mult de jumatate erau in stare critica, cu arsuri mari pe suprafata corpului si, si mai grav, cu arsuri ale cailor respiratorii si plamanilor. Oriunde in lumea asta, pacientii cu arsuri grave ale cailor respiratorii si plamanilor au sanse mici, poate foarte mici, dar au aceste mici sanse DOAR daca sectia in care au ajuns este dotata cu plamani artificiali care sa preia respiratia pacientului. Cai respiratorii si plamani arsi inseamna 100% infectii, iar fiecare respiratie, pe cale naturala sau intubat, inseamna aport de microbi, care in mod normal sunt inofensivi, dar care, intr-o asemenea situatie, creeaza risc maxim de sepsis. De asemenea, fara camere sterile, sau macar de izolare, riscul de septicemie este major. Spunem cu certitudine ca plamani artificiali nu au existat in NICIUNUL dintre cele 8 spitale, iar camere de izolare, poate ca exista 2-3 la Spitalul de Arsi si la Grigore Alexandrescu.

A fost adus un singur plaman artificial de la Timisoara, pentru o pacienta si doar pentru ca aceasta a avut sansa sa lucreze intr-o companie careia i-a pasat de ea! Ceilalti nenorocosi s-au stins… poate s-ar fi stins oricum, dar noi stim ca pentru ei n-am facut totul.

4. Medici, care nu trateaza arsi in mod obisnuit, s-au trezit pusi in situatia de a se ocupa de zeci de victime, zeci de ore la rand, pana la epuizare, fara protocoale si fara dotarile minime necesare. Ei au fost primii sacrificati, alaturi de pacientii lor.

5. Pe site-ul Ministerului Sanatatii exista «Ghidul pentru transferul imediat al pacientilor in centre de arsi » , asta ca sa intelegeti ca ministerul stie ca aceasta patologie este una speciala care nu se poate trata oriunde. La fel stiau si managerii celor 8 spitale si marii profesori, specialisti in domeniu. Dar au ales sa ne transmita informatii ca in epoca raportarii la hectar: Avem de toate! Nu ne lipseste nimic!

6. Nicio tara din lume nu ar putea face fata unei asemena situatii (poate doar SUA si Israel) fara a cere ajutor.

7. Ce s-a intamplat la noi ? Ministrul Sanatatii ne-a asigurat ca tratam aici ca in Germania, cand in mod evident nu este adevarat. Nu avem camere de izolare, nu avem camere sterile cu mediu controlat, nu avem plamani artificiali! Personalul nu poate asigura la nesfarsit garzi interminabile pentru ca intervine epuizarea. Ministerul nu a cerut ajutor in afara tarii, cand inca pacientii critici mai aveau o sansa (da, transportul reprezenta un risc major, dar fara camere sterile cu mediu controlat sansele lor au fost complet anulate), iar cei stabili ar fi putut fi transportati in siguranta. Nu a solicitat ajutor nici macar la clinici din tara, specializate in tratarea marilor arsi astfel incat sa-i sprijine pe medicii de aici. A preferat sa puna o presiune uriasa pe ei, epuizati deja dupa prima noapte si ziua ce a urmat. Pansarea unui pacient ars grav poate dura mult timp, mai ales ca necesita anestezie totala, durerile fiind cumplite. Imaginati-va ca cele 8 spitale de urgenta sunt de obicei suprasolicitate… nu va inchipuiti ca medicii aceia, in mod normal nu au nimic de facut si asteapta o astfel de situatie.

8. Orice tara ar fi cerut sprijin daca ar fi avut dintr-o data 180 de arsi! Noi nu am facut-o! Dintr-un orgoliu absurd, dintr-un interes meschin de imagine sau din cine stie ce motiv stupid.

NOI n-am facut tot ce se poate pentru ca NOI i-am lasat sa ne minta, pentru ca nu am cerut din prima zi sa se faca mai mult! Am tacut! Ne-am trezit cand pentru unii a fost prea tarziu.

9. Suntem sigure ca atunci cand lucrurile se vor linisti si medicii buni, devotatati, cei care au muncit pana la epuizare, cei care ar fi putut sa plece afara pe mii de euro au ales sa ramana aici, sperand ca intr-o zi si aici va fi mai bine, vor vorbi public, vor spune prin ce au trecut, prin ce trec in fiecare zi, in ce conditii lucreaza si cum dreptul de a salva vieti le este dat cu ratia. Nu ne vor spune ca sunt prost platiti, nu e nevoie, o stim cu totii!

10. Pana atunci noi nu avem dreptul sa tacem! Pentru ca maine se poate intampla din nou, pentru ca maine putem fi noi sau, si mai dureros, copiii nostri.

Tacerea noastra este mai vinovata decat minciuna lor!

Vinovate de a nu fi facut tot ce se poate,

Oana Gheorghiu si Carmen Uscatu

P.S.: In timp ce scriam aceste randuri, medicii din Alianta Medicilor au facut deja publica opinia lor despre criza #Colectiv. Le multumim!

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+
10.11.2015 4 comentarii
  • Marian Statache 10.11.2015 at 17:31 / Reply

    Facem plangere penala pentru omor calificat?

  • Ana G. 10.11.2015 at 19:12 / Reply

    Sunteți niște eroi. Insuficient respectați pentru devotamentul cu care v-ati implicat,pentru cunoștințele pe care le puneți în fiecare clipa la dispoziția tuturor, pentru sacrificiul personal pe care doar cineva care a crescut într-o familie de medici îl poate înțelege pe deplin. Ca de obicei nu cereți nimic. Sunteți acolo,în primele rânduri, indiferent de problema pe care o aveți acasă. Speram sa fi fost macar sprijiniți. Nu inteleg; știam ca dl Arafat e o persoana deosebita. Ce se întâmplă cu noi la nivel de popor oameni buni?

Raspunde-i lui Anonymous Anuleaza