Blog

Georgiana poate darui aurora boreala

Priviti-o pe fata din fotografie!

15749529_1795888027327521_1112294525_n (1)

O cunosc de pe Facebook.

Eu stau in Bucuresti. Ea – in Norvegia. Vorbim. Dar nu am intalnit-o niciodata. Totul a inceput de la o poveste despre un baietel caruia cancerul i-a mancat un picior. Il cheama Relu. L-am cunoscut asta-vara. Am fost de cateva ori la el, in spital. I-am citit povesti. Ne-am imprietenit. Si am scris despre una din intalnirile noastre.

Fata din fotografie a citit randurile mele si a decis sa ajute copilul a carui istorie o spusesem.

DSC_2226

Intai, fiindca se apropia ziua lui Relu, a vrut sa ii faca un cadou.
A aflat ca baietelul vrea o tableta, deci a hotarat sa i-o daruiasca. Nu a uitat-o nici pe sora copilului, careia i-a cumparat o geaca si o pereche de cizme. In cele din urma, a facut sa ajunga la parintii lor sapte pachete cu de-ale gurii.

Si cum, intamplator, fata din Norvegia era fix din judetul in care traieste Relu, cum rudele ei ramase in Romania locuiesc la cateva zeci de kilometri distanta de satul copilului (Silistea, judetul Constanta), si-a trimis cumnatul sa-i duca baiatului un tort.

La fata locului, acesta a constatat ca familia locuia intr-o casa fara curent. I-a spus fetei din Norvegia cum stau lucrurile si amandoi au hotarat sa ii sprijine mai mult pe acesti oameni. Sa ii ajute sa isi traga curent in casa si sa isi consolideze locuinta. Sa faca in asa fel incat la copil sa ajunga o proteza. Cat mai iute.

Pentru asta, cumnatul fetei din Norvegia a adunat toate documentele medicale ale baiatului. A cautat oferte pentru proteza lui Relu. A ales oferta potrivita. A intocmit un dosar si l-a depus la Casa de Asigurari din Constanta.

Intre timp, tatal copilului s-a imbolnavit. Avea o tumoare care a trebuit sa fie operata. Fata din Norvegia, cumnatul ei si prietenii lor au aranjat ca barbatul sa fie dus la spital. Apoi s-a ingrijit sa nu ramana singur cand a fost transferat din Constanta la Bucuresti, unde a fost operat. Nu l-au lasat de izbeliste nici cand acesta s-a intors acasa. Ori cand a revenit in capitala, la controalele post-operatorii.

Prin noiembrie, fetei din Norvegia i-a venit ideea sa le daruiasca copiilor bolnavi de cancer, parintilor, doctorilor si asistentelor de la Spitalul ,,Marie Curie” cateva ore altfel. Cu pizza, prajituri, compoturi, ganduri bune, vorbe calde si – pe cat se putea – cu un dram de voie buna. Cadoul ei a fost livrat destinatarilor, in stare perfecta.

In sfarsit, tot ea a facut ca familia lui Relu sa aiba un Craciun cu de toate.
Mai mult, l-a convins pe Mosul sa aduca proteza pe care micutul o astepta.* Venerabilul domn a ascultat-o. Cu atat mai mult cu cat si altii ii cerusera acelasi lucru. Stiau de dinainte sau citisera povestea copilului caruia cancerul i-a mancat un picior.

Priviti-o acum, inca o data, pe fata din fotografie.

15749960_1795890120660645_1403090878_n
Cand mi-a trimis primul mesaj, pe la inceputul lui octombrie, habar nu avea ca are sa schimbe viata unei familii: ,,…As dori – imi scria ea – sa ajut copilasii la care mergi! Nu am putere sa ii cumpar lui Relu o proteza, dar ii pot usura viata cumva!…”

Eu stau in Bucuresti. Ea – in Norvegia. E de varsta fratelui meu. Are 32 de ani. Un copil. Si un sot.
Spune despre ea ca e un om simplu si ca munceste din copilarie.
Noi doua vorbim. As spune ca, intre timp, am devenit aproape prietene. In ultimele luni, am facut multe impreuna. Dar nu ne-am intalnit inca.
O cheama Georgiana.
Uneori – o suspectez de atotputernicie. Daca maine i-as comanda aurora boreala la care visez de nu stiu cand, in mod sigur mi-ar face-o cadou a doua zi.
Georgiana pretinde ca viata i-a daruit foarte multe. Iar acum vrea sa daruiasca ceva – la randul ei.
Am cunoscut-o datorita povestii mele despre un baietel bolnav de cancer.
Candva, Georgiana a ingrijit, a vegheat, a ingropat si a jelit un om drag pe care aceasta boala blestemata i l-a rapus.

* Multumesc Georgianei Tup, din Norvegia și celor care o ajută.

Copiilor de la Liceul Pedagogic Ortodox ,,Anastasia Popescu” (aici lucrez eu!).Părinților lor. Colegilor mei. Doamnei Monica Șerbănescu, directoarea și fondatoarea liceului.

Familiei Enea: Carla și Ciprian.

Mironei Hritcu Project Manager la Fundația Ringier și colegei sale, Simona Ionescu

Primăriei din comuna Siliștea, județul Constanța.

Domnului Florea Constantin, manager al firmei IQ Construct Design

Prietenilor mei Angela și Ștefan Barabas care au redirecționat impozitul pe profit al firmei lor (S.C. Energoteh Proiect SRL) în conturile deschise de Fundația Ringier, pentru Relu.

Text de Ioana Revnic

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+
30.12.2016 Nu sunt comentarii

Spune parerea ta