• en
  • fr
  • ro

Blog

Când ai cancer de sărbători – Jurnal de pacient (1)

Cancerul este o boală care aduce multă suferință și neputință. Pe lângă experiențele copiilor, care sunt tragice, nu putem fi indiferenți nici față de cele ale adulților, care pot fi uneori la fel de tragice. Sunt oameni care au copii acasă – pe care îi pot lăsa orfani în orice clipă – și chinurile lor sunt uneori de neimaginat. De aceea, începem un Jurnal al Pacienților adulți. Prima relatare este despre Paștele într-un salon de oncologie – Atenție, urmează un material cu puternic impact emoțional!

salon barbati 5 in 4 paturi

Miezul nopții. După o zi de tratamente, consultații și așteptare, aștepți noaptea ca pe o salvare, unicul moment când poți doar să dormi, fără să te gândești la cancer, la moarte, la familie sau la durere.

Însă lucrurile nu merg chiar așa. Tinerei din patul de la ușă i-a ieșit accidental sonda nazo-gastrică (cum se poate întâmpla așa ceva, nu știu) și acum vomită orice ar încerca să mănânce.
Pe o canapea, o pacientă adusă în noaptea trecută se zvârcolește de durere. Are abdomenul umflat de ascită, în așa măsură încât toate am crezut la început că e în ultimele luni de sarcină. A fost diagnosticată de nici șase luni, dar se simte rău, iar noaptea toate durerile se accentuează. În timpul zilei, sora ei a stat câteva ore acolo, ajutând-o să se miște, însă acum femeia a plecat și bolnava tot are nevoie de ajutor.

Mă roagă să chem asistenta, așa că ies pe hol în căutarea ei. Din păcate, suntem în perioada sărbătorilor, iar personalul trebuie să se împartă între mai multe saloane. Mă întorc fără vreun succes. Colega de salon începe să strige de durere, un sunet pe care am să ajung să-l cunosc prea bine în următoarele ore.

O ajut, cu greu, să se ridice. Mișcându-se în pat, și-a pierdut șosetele, așa că i le pun la loc. Amețesc și trebuie să mă mișc cu grijă, însă starea ei este mai gravă. Când mă îndrept din nou spre pat, aud un nou strigăt.

Situația continuă până spre dimineață; nimic nu reușește să-i calmeze durerile. Personalul își dă tot interesul, însă abdomenul femeii e plin de lichid, iar presiunea exercitată de acesta e greu de suportat și de calmat. La un moment dat, începe să vomite sânge și totul în jur se murdărește.

Cancerul nu e o boală frumoasă. N-a spus nimeni că va fi așa. Uneori nu e așa cum vezi în filme – femei cu turbane de mătase și ochi triști, care citesc în scaunul de chimioterapie. Uneori sunt urlete și sânge, iar alteori se moare.

După mai multe ore, femeii i se găsește un loc în alt salon, la etajul superior. Când vine cu tratamentul, asistenta de serviciu ne spune că a fost o noapte grea și pentru ei. Au avut un stop cardiac în alt salon. Nu e ușor niciodată să pierzi pacienți, poate mai ales în noaptea asta.
În scurt timp se întoarce și colega din patul de la mijloc. Se simte bine și a fost la capelă, la slujba de Înviere, de unde ne-a adus lumânări aprinse. Un licăr de speranță, în altă formă și în alt loc decât în anii trecuți. Un nou Paște.

Alexandra*

*Acesta este un pseudonim – persoana în cauză dorește să își păstreze anonimatul.

Share on FacebookTweet about this on Twitter
30.04.2019 2 comentarii

Etichete:

Pe aceeasi tema:
  • Ramona 1.05.2019 at 07:14 / Răspunde

    Sunteti deosebiti prin ceea ce faceti si prin faptul ca energia dumneavoastra mobilizeaza din ce in ce tot mai multi oameni care inteleg sa-si ajute semeni. Si eu donez pentru aceasta cauza si am incercat sa conving si cateva persoane apropiate sa faca acelas gest.

    • dionisia 2.05.2019 at 15:58 / Răspunde

      Mulțumim, Ramona. Fiecare gest înseamnă enorm.
      Împreună vom reuși să schimbăm felul în care se oferă îngrijire pacienților bolnavi de cancer.

Spune parerea ta

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.