Voluntarii noștri | Mihai: „Lucrez pentru ceva la care țin cu adevărat”

Donator și voluntar, Mihai Căprărescu ni s-a alăturat în 2019, după ce a aflat că #NoiFacemUnSpital. De atunci ne ajută în special la încheierea de contracte de sponsorizare – fie că dă vestea mai departe despre Spital, fie că le povestește contabililor despre cât de ușor e să redirecționeze 20% din impozitul companiei.

Hai să îl cunoaștem mai bine. Născut și crescut în București, Mihai a schimbat prefixul spre 40 și este căsătorit cu Oana. Împreună o au pe Ștefi, fiica lor de 10 ani, împliniți în ianuarie.

Mihai a terminat Colegiul Național de Informatică Tudor Vianu, după care a continuat la Politehnică, la ingineria în limbi străine. A terminat un master în marketing internațional și a avut mai multe locuri de muncă până să ajungă să lucreze în turism. Tururile ghidate pentru turiștii străini care vizitează România i-au dat posibilitatea de a avea mai mult timp liber, în special în perioada noiembrie – februarie, și de a face voluntariat.

Cum ai aflat de Dăruiește Viață?

Țin aminte și acum: eram la Brașov, pe 1 decembrie 2018, ieșisem cu turiștii mei prin oraș, după care m-am întors în apartamentul unde stăteam și am deschis televizorul. Pe PRO TV era România, Te iubesc!, unde se vorbea despre românii care fac ceva remarcabil pentru țara lor. Când am văzut proiectul Spitalului, am rămas uimit, deși era la stadiul de fundație.

Am început să donez prin SMS, apoi mi-am zis că am ceva timp, așa că am intrat pe site și am văzut ceva despre voluntariat. Am trimis un mail și Mihaela m-a chemat la sediu să discutăm. Când am reușit să ne vedem, mi-a spus despre ce ar fi avut nevoie și m-a întrebat dacă puteam rămâne chiar atunci. Așa a început voluntariatul pentru mine, la momentul acela se trimiteau foarte multe contracte în format fizic și am venit aproape în fiecare zi până prin martie.

Ce te-a motivat să faci voluntariat?

La Dăruiește Viață a fost o inițiativă naturală. Până atunci, nu știam ce înseamnă voluntariatul. Poate că făcusem într-un fel voluntariat, dar pe cont propriu. În loc să petrec timp alergând după lucruri materiale, lucrez pentru ceva la care țin cu adevărat.

S-a potrivit cu programul meu, dar în general sunt o persoană care se implică în comunitate. Am avut niște idei pe care le-am pus în practică, atât în zona unde am locuit, cât și la școala fiicei mele. În 2018, conducerea școlii unde învață fiica mea a organizat un Târg de Crăciun, unde toate clasele aveau standuri și vindeau câte ceva (de exemplu, prăjituri, felicitări sau decorațiuni de Craciun), iar toate fondurile strânse au mers către Spital. S-au strâns aproape 10.000 lei. Clasa fiicei mele a reușit să strângă printre cele mai multe fonduri prin implicarea doamnei învățătoare, a copiilor, dar și a părinților. A urmat în 2019 și un Târg de Mărțișor unde s-au strâns încă 15.000 lei donați tot pentru Spital.

Cu ce ne-ai ajutat până acum? Ce ți-a plăcut cel mai mult?

La început, au fost contractele care veneau semnate de la companii, apoi trebuiau semnate și returnate sau pe care trebuia să le trimitem noi semnate și ulterior le primeam înapoi. Când se turna fundația la Spital, am vorbit cu un domn, care a sunat la asociație și spunea că, deși era remarcabilă construcția spitalului, betonierele făceau gălăgie. Era un lucru normal și nici el nu a insistat, dar am discutat cu el, i-am spus că o să transmitem informația spre constructori. Așa cred că a descoperit Mihaela că am potențial să vorbesc cu oamenii.

Ulterior, în perioada proiectului de la Piatra Neamț, am avut de sunat o listă de firme din judetul Neamț cărora încercam să le facem cunoscut proiectul. Iar în decembrie 2021, am vorbit cu cei care descărcaseră contractul de sponsorizare, dar nu duseseră până la capăt procedura și aveau nevoie de ajutor ca să o continue.

Care este cea frumoasă amintire legată de voluntariat?

Pe 15 martie 2019, în primul meu an de voluntariat, am participat la protest #SI EU la Ministerul de Finanțe alături de Carmen, Oana, Mihaela, Laura, Florina și Corina. Se preconiza introducerea unui registru al asociațiilor și am fost acolo, unde a venit și ministrul Finanțelor să discute cu noi. A fost un moment important pentru mine, unul pe care pot spune că n-am să-l uit cu ușurință. A fost și prima oară când am apărut în direct la Digi, fapt remarcat și de prieteni.

Ce te face să fii mândru?

Am fost impresionat că am ajuns să le cunosc pe Oana și pe Carmen. Când am venit eu, era încă perioada cu protestele, la care ele erau prezente și active. Și eu mergeam deja la proteste și la un moment dat a venit vorba, cumva, că erau unii sponsori ai asociației care spuneau că dacă Oana si Carmen vor mai merge la proteste s-ar putea să nu le mai aibă în vedere pe viitor, însă ele au continuat și au fost un exemplu pentru societatea civilă.

Povestea Dăruiește Viață a început cu un protest și continuă să fie o luptă pentru drepturi și principii. Mulțumim, Mihai, pentru susținere. Împreună schimbăm radical felul în care se oferă îngrijire medicală în România. Fii și tu alături de noi.