Tudor s-a tratat în străinătate, dar s-a întors în România să schimbe sistemul medical

Tudor Georgescu nu a avut camere sterile pentru a-și proteja organismul slăbit în urma chimioterapiei, dar a luptat să le construiască astfel încât alți pacienți să aibă șanse la tratament aici, în România.

Un diagnostic dificil la 27 de ani

În iulie 2008, la un an după ce s-a căsătorit, avocatul Tudor Georgescu s-a îmbolnăvit de leucemie. Au urmat momente copleșitoare pentru el, dar mai ales pentru familia lui: „M-a durut mult de tot când le vedeam pe mama mea și pe soția mea că încercau să-și șteargă lacrimile și să pară joviale.”

În spitalul unde a fost internat, pe secția de hematologie, exista un singur grup sanitar insalubru; mama și soția îi luau de la farmacia veterinară material pe care să-l pună pe colacul de toaletă. În astfel de condiții, Tudor trebuia să facă 7 zile de tratament pentru inducție a remisiei: o săptămână de chimioterapie foarte puternică și apoi o perioadă de izolare într-un mediu steril.

La momentul respectiv, infrastructura necesară pentru tratamentul leucemiilor și transplantul de celule stem era precară. Cineva cu un cancer de sânge și cu o imunitate scăzută avea nevoie de camere cu o instalație specială de tratare a aerului, unde să nu pătrundă niciun microb care să-i pună viața în pericol.

„Am făcut chimioterapie vreo 3-4 zile; începuseră să scadă valorile, intram în aplazie și, pentru că nu aveam cameră sterilă, a trebuit să-mi oprească tratamentul.” Dacă rămânea în România, Tudor risca să ia o infecție nosocomială și să-i fie mai rău. Dacă pleca în străinătate, avea o șansă la viață.

Foto: Tudor Georgescu (arhivă personală)

Din cartierul Tei până la Baroul București

Tudor s-a născut în București într-o familie pe jumătate de ardeleni. A copilărit în cartierul Tei, unde conflictele erau la ordinea zilei, iar el era cel chemat să le aplaneze, pentru că avea darul de a vorbi. „Cel mai tare era cu fratele meu. El era mai agitat și dădea naștere la diverse conflicte, după care fugea și noi ne trezeam la ușă cu diverse găști care veneau să-l caute. Eu eram trimis să răspund și să le conving să-l lase în pace.”

Cu toate că nu avea nici în clin, nici în mânecă cu latura realistă, a terminat Liceul Teoretic Traian, la clasa de matematică-fizică, pentru că mama lui și-a dorit să scoată din el un bancher. I-a îndeplinit dorința cu liceul, dar el se gândea la o carieră juridică sau de psiholog, așa că până la urmă a ajuns într-o zonă umanistă. Avea niște prieteni care s-au înscris la Facultatea de Drept, așadar a făcut și el aceeași alegere.

După ce a intrat în barou, și-a petrecut stagiatura într-un cabinet unde se practica exclusiv drept penal. Apoi, a mai stat o perioadă de timp ca avocat definitiv și se gândea ori să se angajeze într-un cabinet de avocatură, ori să încerce să facă ceva pe cont propriu. Dar atunci s-a îmbolnăvit.

Un tratament întrerupt, o viață pusă pe pauză

După ce a fost nevoit să întrerupă chimioterapia, Tudor a plecat în Italia. Era singura șansă de a avea acces la camerele sterile de care avea nevoie. A fost ajutat de prieteni și a ajuns la Ospedale Civile di Brescia. Echipa medicală de acolo nici nu a luat în seamă tratamentul făcut în România, pentru că era incomplet. L-au reluat ca și cum n-ar fi urmat nicio etapă: a fost internat în spital, a făcut o săptămână de chimioterapie și a stat izolat într-o cameră sterilă.

Camerele sterile fac parte din infrastructura secțiilor de hemato-oncologie. Pacienții pot avea nevoie de ele și în afara unei proceduri de transplant: pentru tratament sau pre-transplant. Șansele de supraviețuire pentru un pacient oncologic cresc într-un sistem medical bine organizat, cu o echipă dedicată, dotat cu echipamente, cu tratamente și protocoale de terapie.

Pentru că avea un prognostic bun de supraviețuire, n-a fost necesar să facă transplant de la un donator, ci cu propriile celule stem. După ce a terminat tratamentul, a urmat încă un tratament de consolidare și ulterior i s-au recoltat celule stem, care au fost folosite pentru repornirea măduvei pe parcursul a trei proceduri.

„Au fost zile de greață și de dureri. După păr nu mi-a părut rău, pentru că niciodată n-am avut o mare podoabă capilară. (râde) Boala mi-a pus viața on hold. După ce văzusem deja cum era în România, experiența din Italia nu mi s-a părut traumatizantă, ci m-a făcut să-mi dau seama de problemele din sistemul nostru sanitar.”

A stat un an la tratament în Italia și acolo a văzut ce impact are activitatea unei asociații în domeniul medical. Ca să-și permită să stea în Brescia fără niciun venit, a beneficiat de sprijinul unei asociații, care avea spații de locuit pe care le punea la dispoziția pacienților veniți de departe.

Tudor s-a împrietenit cu una dintre voluntarele asociației și, discutând mai mult despre activitatea lor, și-a dat seama cât de importantă era colaborarea dintre ONG-uri și sistemul medical, o simbioză naturală pentru binele pacientului. Asociația renovase secția de hematologie, făcuse un centru de cercetare, contribuia la dezvoltarea tratamentelor și sprijinea pacienții.

S-a întors în România să lupte pentru ce i-a lipsit

Când vrei să faci carieră în drept penal, nu îți permiți să stai pe loc așa cum i s-a întâmplat lui Tudor timp de un an cât a urmat tratamentul. Așa că, la întoarcerea în România, s-a hotărât să își înființeze propriul cabinet și să profeseze în drept civil și comercial.

Schimbarea l-a adus mai aproape și de vocația lui de mediator pe care o exersase în copilărie. „La începutul activității, aveam spețe de divorț, de care nu mă ocupam de obicei, mai ales dacă implicau și copii. Dar mă mândresc că în două cazuri de divorț, din inițiativa mea, părțile au reușit să se împace. Le-am sfătuit să caute consiliere, să încerce să meargă mai departe. Au rămas împreună. Aici, probabil, intervine și dorința mea anterioară de a merge pe psihologie.”

Dar Tudor își dorea să facă mai mult. După experiența în Brescia, voia să găsească o asociație și să vadă dacă putem avea camere sterile în România. Le-a auzit la televizor pe Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu vorbind despre importanța acestor camere și a fost surprins când le-a văzut atât de hotărâte să le și construiască.

Vreau să devin voluntar - așa începea mailul trimis de Tudor către Carmen și Oana pe 15 decembrie 2009:

„Numele meu este Tudor Georgescu. […] Am fost diagnosticat cu leucemie acută mieloidă. În urma tratamentului și transplantului autolog de celule stem, pe care l-am făcut în Italia, am intrat în remisie completă, iar acum mă simt foarte bine, aș putea spune chiar că nu am fost bolnav niciodată. Cu toate acestea, am fost bolnav, fapt ce nu-l pot schimba vreodată, dar care m-a schimbat pentru totdeauna. Dorința mea este să ajut persoanele care suferă de pe urma acestor boli prin implicare în activitățile voastre prezente și viitoare.”

Carmen și Oana deciseseră să creeze infrastructura necesară pacienților oncologici, în regim de voluntariat, pe lângă joburile lor full-time. Cunoscuseră multe cazuri de pacienți disperați, dar nu știau cum să-i sprijine în lupta pentru drepturile lor. Tudor era avocat și primul care trecuse prin boală și își dorea să le fie alături.

BINE AȚI VENIT. CONTĂM PE SPRIJINUL DVS. - așa se încheia răspunsul lui Carmen. De inițiativa lui Tudor își aduce aminte cu emoție chiar și acum:

„E ceea ce, probabil, simți atunci când înțelegi ce e viața, care e sensul vieții tale. Și foarte repede înțelegi ce e viața când te apropii foarte mult de moarte. Tudor a trecut printr-o experiență care, cu siguranță, l-a făcut să simtă sănătatea ca pe un privilegiu, ca pe un dar pe care noi oamenii îl avem în viață și să-și dorească să dea ceva înapoi. Am apreciat sprijinul lui, căci vine la pachet cu povestea lui de viață, care oferă speranță celor care trec prin astfel de momente.”

Foto: Tudor, alături de Oana Gheorghiu, Carmen Uscatu și un donator al Asociației

Sprijinul între și pentru pacienți

În acea perioadă, fondatoarele Dăruiește Viață căutau soluții pentru modificarea Ordinului 50, singurul prin care pacienții români puteau primi o șansă la viață, respectiv un transplant în afara țării. Carmen și Oana l-au descoperit luptând pentru viața lui Dragoș, un tânăr de nici 18 ani, bolnav de leucemie, al cărui dosar rămânea blocat în diferite sertare. Tudor a lucrat la propunerea de modificare a legii.

Pe lângă activitatea de avocatură, le-a spus că poate să ajute vorbind cu pacienții, să-l vadă că el era bine, că și-a revenit. Din punct de vedere psihologic, era un sprijin mare pentru bolnavi. Ele erau de aceeași părere, așa că i-au făcut cunoștință cu Niculae, care fusese graphic designer la Readers' Digest și era diagnosticat cu leucemie.

„M-am dus, am stat de vorbă cu el, m-am împrietenit cu soția lui și i-am ajutat să ajungă în Italia, la același spital. Dar a luat din România o infecție nosocomială. Lucrurile au mers bine la început, dar infecția și-a spus cuvântul și, într-un moment de aplazie, a făcut pneumonie și a decedat. Povestea lui mi-a rămas în minte și de atunci am zis că trebuie să ne implicăm mai mult.”

Așa că Tudor a mai făcut un pas înainte pentru construcția camerelor sterile. A creat legătura dintre Carmen și Giuliana, voluntara asociației din Italia, ca să colaboreze cu furnizorii de acolo și în acest fel a continuat dezvoltarea camerelor sterile în România.

Legi vechi, standarde noi

La noi, o parte din legislația privind construcțiile din domeniul medical este învechită și nu a mai fost actualizată de zeci de ani. Ca să construiești astăzi un spital, trebuie să te adaptezi și la normele moderne, internaționale, dar și la cele vechi din România, ceea ce este o dublă provocare. Acest lucru crește costul și timpul de execuție, deci îngreunează tot procesul.

Dăruiește Viață a reușit să construiască, cu ajutorul donatorilor și sponsorilor, 20 de camere sterile în spitale din București, Timișoara și Cluj-Napoca, triplând capacitatea de transplant a României. A continuat cu inițiativa #NoiFacemUnSpital la Spitalul Marie Curie din București, dar și cu spitalele modulare pentru a crește capacitatea de a trata pacienți în timpul pandemiei COVID-19. Au întâmpinat provocări, piedici și rezistență, dar au avut alături oameni pe care se pot baza.

Oana a găsit un partener care în tot acest timp nu a spus niciodată nu se poate: „Amprenta lui Tudor este în majoritatea proiectelor noastre și asta ne face viața mai ușoară. A fost printre primii oameni care au crezut în noi și care e încă aproape de noi, după mai bine de 10 ani. De la prima întâlnire din biroul lui, am știut că vom găsi mereu în Tudor omul și avocatul care ne va asculta, care va încerca orice idee, oricât de utopică ar fi, care va îndrăzni și va persevera atâta timp cât noi o vom face.”

Camere sterile noi în #NoiFacemUnSpital

Pe lângă cele 20 de camere sterile, unde sute de pacienți beneficiază de tratamente încă de la punerea în folosință, Dăruiește Viață își continuă misiunea și construiește încă 5 camere sterile în cadrul #NoiFacemUnSpital. Visul lui Tudor a devenit visul a peste 350.000 de oameni care pun câte o cărămidă la schimbarea îngrijirii medicale în România.

Foto: Tudor, Oana și Carmen pe Șantierul #NoiFacemUnSpital la turnarea fundației

Pentru a avea un mediu steril, instalația de tratare a aerului asigură o diferență de presiune între cele 3 zone: hol, SAS și camere. Astfel, niciun microb nu pătrunde în spațiul în care se află copilul cu imunitate scăzută. Micuții pacienți găzduiți în camerele sterile vor avea posibilitatea de a comunica cu alți copii, ca să nu se simtă singuri în perioada de izolare. Camerele sterile se află lângă locul de joacă de la etajul al treilea al Spitalului, despărțite de ferestre mari în formă de căsuță și dotate cu un sistem video-audio care le permite comunicarea cu ceilalți.

Acest Spital îi va face pe cei mici să uite de boală, prin felul în care a fost proiectat, punând pacientul în centrul sistemului și ținând cont de nevoile lui: siguranță în timpul protocoalelor medicale și menținerea unei stări emoționale bune între terapii. Mai mult decât atât, aduce o schimbare pe termen lung prin scăderea riscului de infecții nosocomiale, poate chiar o șansă la viață. Șansa pentru care Tudor a plecat în străinătate.

Tudor între cabinetul de avocatură și bucătăria de vară

Viața lui Tudor continuă cu proiecte de consultanță juridică aici, acasă. Dacă ar fi să dea o lege care să schimbe România, Tudor ar da o lege să nu se mai dea atâtea legi. Cu alte cuvinte, să se legifereze mai puțin, dar mai bine. Importantă este aplicarea legii. Crede în mecanismele de autoreglare ale societății și în intervenția cât mai mică a statului, dar, atunci când intervine, trebuie să intervină ferm.

Când nu este la cabinetul de avocatură, Tudor se duce la casa de vacanță din Brebu, unde îi place să pregătească rețete inedite de dulceață: morcov cu cardamom, inspirată dintr-o rețetă persană, mure cu vanilie sau caise cu anason stelat. În 2021, la inițiativa cumnatului său, a participat la târgul anual de dulcețuri din localitate.

„Chiar am avut succes! Am vândut tot și toți cei care au cumpărat de la noi au fost mulțumiți și ne-au întrebat dacă mai facem. Anul ăsta, dacă tot o luăm mai devreme, vreau să fac dulceața și să încerc să o învechesc – să iau un butoi în care a stat bourbon, de exemplu, și să pun dulceață în el la învechit.”

Foto: standul de dulceață în pregătiri (arhivă personală)

Să schimbi ceea ce nu merge bine

Tudor știe că schimbarea începe cu un om care are curajul de a vorbi și de a acționa. Găsește ceva de care este nemulțumit, întâmpină o problemă sau observă lipsurile. Știe că există mai mulți oameni care trec prin aceeași situație sau că altora le-ar putea fi mai greu. Începe să-i caute și să-i strângă în jurul lui, să găsească o soluție și să încerce să miște lucrurile.

„Ce face Dăruiește Viață este fenomenal, dar pentru unii s-ar putea să fie copleșitor, unii ar putea să spună că n-o să poată face niciodată așa ceva. Dar lucrurile se fac pas cu pas. Schimbarea nu vine peste noapte. Trebuie mai multă inițiativă. În fiecare domeniu te lovești de diverse piedici, dar trebuie să fii vehement în a încerca să schimbi ceea ce nu merge bine.”

De la un pacient care nu a avut camere sterile pentru a urma tratamentul în siguranță aici, în România, până la avocatul care lucrează alături de Dăruiește Viață pentru a schimba sistemul medical, punând pe masa autorităților soluții inovatoare, legate de organizarea spitalelor. Numele lui este Tudor Georgescu.

Dacă el poate, tu de ce nu ai putea? Fii și tu ca Tudor. Implică-te.