Oamenii Spitalului | Copilul este pacientul absolut

Trei etaje. Trei minute. Atât ai de coborât între secția de oncologie pediatrică și secția de chirurgie la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Marie. S. Curie din București. Atât a avut la dispoziție și dr. Dan Iozsa pentru a-și aduna puterile după ce a primit o veste grea: fetița cu limfom, pe care o vizita zilnic, se stinsese peste noapte.

Limfomul este o formă de cancer a sistemului imunitar, des întâlnită la copii. Pacienta, de doar câțiva ani, avusese nevoie de un drenaj pleural, un tub care reglează presiunea din plămâni, pe care chirurgul mergea să-l monitorizeze și să-l curețe în fiecare zi. Se împrietenise cu fetița, povesteau mult de fiecare dată când se vedeau. Vestea a fost cumplită. „Am plecat și m-a luat plânsul pe scări. A trebuit să-mi dau cu apă pe față.”

Este unul dintre cazurile care i-au rămas în minte, alături de băiețelul de la camera de gardă, venit pentru o durere de burtă, care ținea strâns la piept poza mamei lui care murise de leucemie. Cazuri importante emoțional – cum le numește medicul. Dr. Iozsa Dan este medic specialist chirurgie și tratează pacienți la Spitalul Marie S. Curie de 9 ani, din primul an de rezidențiat. Este unul dintre medicii tineri care crede că noile generații pot veni cu idei și mentalități noi, dacă li se oferă „fascinația și satisfacția meseriei” încă din facultate.

Dr. Iozsa în sala de operație | Foto: arhivă personală

A ales chirurgia pediatrică, pentru că vede tratarea copiilor, care nu au nicio vină pentru ceea ce li se întâmplă, ca pe o datorie morală și pentru că îi oferea un orizont mare de dezvoltare.

„M-am gândit că chirurgia pediatrică îmi oferă oportunitatea de a mă lansa în orice direcție vreau – și în urologie și în chirurgie digestivă și în chirurgie toracică. Există supraspecializarea asta pe care ți-o oferă chirurgia pediatrică. […] Plus că întotdeauna mi-a plăcut partea cu copiii. […] Copiii nu sunt vinovați de nimic. Ei sunt copii și noi avem datoria morală, indiferent de cum sunt ei și familiile lor, să-i integrăm, să-i tratăm cât mai bine. Copilul, obiectiv vorbind, este pacientul absolut.” – Dr. Dan Iozsa

Povestește mult despre cât de diferită este chirurgia copilului față de cea a adultului și despre cât de importante sunt, în chirurgia pediatrică, urmărirea dinamică a pacientului și învățarea continuă. Crede că medicina corectă este cea în care „nu pleci acasă cu conștiința încărcată că ai fi putut face mai bine”, pentru că nu poți umbla cu jumătăți de măsură.

„Noi tratăm organisme în creștere. În tot ceea ce facem trebuie să ne gândim că gestul nostru va afecta un om nu doar pentru următorii cinci ani […] pacientul nostru încă nu este integrat în societate, în sistem. Practic, gestul nostru din copilărie poate să aibă un efect bun sau unul dramatic asupra adultului care va fi.” – Dr. Dan Iozsa

Ce se întâmplă atunci când apar erori? Dr. Iozsa vorbește despre etapele normale prin care trece orice chirurg, de la curajul nebun de la început, nesusținut de foarte multe cunoștințe, până la nivelul maxim de competență conștientă, când acumulezi atât cunoștințele necesare, cât și experiența. Știe că greșelile sunt inevitabile, însă consideră relevant modul în care sunt abordate.

„Cultura greșelii își are cutumele în două locuri: în conștiința ta personală și în relațiile intercolegiale. În alte părți, există o relaxare foarte mare de a-ți recunoaște greșelile, de a vorbi despre ele. Nimeni nu este perfect, trebuie să învățăm să ne discutăm greșelile la raportul de gardă.” – Dr. Dan Iozsa

Cât despre noua clădire, și-ar dori să fie un pas înainte în procesul de învățare al rezidenților, (cu mai multe spații, cu monitoare și zone în care pot urmări în detaliu ceea ce se întâmplă în sala de operație) și să asigure accesul la echipamentele performante (inclusiv mentenanța lor). Dar se gândește și la o schimbare la nivel de mentalitate.

„Degeaba ne mutăm într-un spital modern dacă luăm cu noi obiceiurile din spitalul vechi […] mi-e frică doar să nu aducem obiceiurile vechi într-un loc nou. Proiecte mari se pot demara și la noi. Poți să faci colaborări, vizite internaționale, să inviți profesori din străinătate, dar pentru asta ar trebui să existe dorința, entuziasmul și relațiile interumane care să-ți permită.” – Dr. Dan Iosza

Am terminat interviul când Dr. Iozsa a fost solicitat pentru un consult la neuro. Era de gardă în ziua respectivă. Am rămas cu gândul la ce poate fi mai bine, dar și la cât de importanți sunt oamenii într-un proiect precum inițiativa #NoiFacemUnSpital.

Foto cover: Unsplash | Anna Kolosyuk

Materialul face parte din seria #oameniispitalului prin care vrem să-i cunoaștem împreună pe medicii, asistentele și infirmierele din Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Marie S. Curie”.

Cei alături de care #NoiFacemUnSpital pentru a schimba felul în care se oferă îngrijire medicală copiilor din România. Oameni ca noi, cu bune și cu rele, care și-au ales una dintre cele mai dificile, dar și mai pline de satisfacții meserii.

Pentru ei, pentru copiii cu boli grave, pentru părinții lor, #NoiFacemUnSpital.