Andrei transformă dorul în dar

Când pierzi pe cineva drag, e ușor să te lași copleșit de dorul de persoana respectivă și să nu mai vezi nimic în jur. Însă, unii dintre noi reușesc să transforme regretul în ceva frumos – ceva care-i ajută pe alții. 

Un astfel de exemplu este și Andrei Rădulescu. În amintirea bunicii sale, care a fost pacient oncologic, el s-a alăturat unui grup de 89 de angajați de la compania la care lucrează și împreună au parcurs pe biciclete aproape 2.200 km într-un eveniment unic, numit Country 2 Country 4 Cancer. 

Astfel, au strâns fonduri pentru cercetare și pentru organizațiile europene din UICC (Uniunea Internațională de Control al Cancerului), una dintre ele fiind Dăruiește Viață. Iată ce ne-a povestit el.

„Sper ca prin aceste acțiuni să fiu o sursă de inspirație pentru fiul meu și să învețe că atunci când poți, trebuie să oferi celor care au nevoie de tine și, în felul acesta, să construim o comunitate mai responsabilă și mai altruistă.” - Andrei Rădulescu

De ce... Dăruiește Viață?

Proiectul acesta este dedicat celor pe care i-am pierdut din cauza cancerului și celor care se află acum în luptă, așadar, am pedalat pentru pacienți. Personal, am prieteni care luptă împotriva acestei afecțiuni și au reușit, dar am participat și pentru bunica mea, pe care am pierdut-o de curând. Consider că inovația și cercetarea au avut un rol major – mulțumită lor, am avut-o lângă mine în ultimii ani de la diagnostic. Scopul este de a sprijini cercetarea în oncologie și facem asta donând unui partener al UICC (Union for International Cancer Control) – Dăruiește Viață, deoarece ne inspirați prin proiectele voastre.

Care e povestea ta? Cu ce te ocupi?

De profesie sunt farmacist, iar rolul meu este de consultant medical în departamentul de medical affairs, pentru aria terapeutică de oncologie. Departamentul nostru se concentrează, în principal, pe comunicarea dintre companie și profesioniștii medicali, furnizorii de servicii medicale și pacienți.

Cum ai ajuns să te implici în proiectul Country to Country for Cancer (C2C4C)? Ce te motivează?

În trecut, am mai inițiat astfel de proiecte de strângere de fonduri pe cont propriu și știam deja motivația pe care o am când trebuie să ofer ajutor și suport celor care au nevoie și care sunt defavorizați sub o anumită formă. Acest proiect este unul amplu și a ajuns deja la a 10-a ediție în anumite țări, iar acum, pentru prima dată, s-a deschis posibilitatea să participe și câte un reprezentant din Polonia, Cehia, Ungaria, Grecia și România, care să fie alocat unei echipe de tradiție din vestul Europei.

Cum se desfășoară cursa în sine pentru voi?

Suntem 6 echipe și fiecare echipă pedalează pe un anumit segment pe parcursul a 3 zile, urmând să ne predăm ștafeta. Echipa din care fac eu parte este cea a Nordicilor și vom pedala pe segmentul 3, plecând din regiunea Occitaniei, din Nimes, trecând prin zone faimoase pentru acest sport, ca Pont du Diable, traversarea Pirineilor și, în final, intrând în Girona, urcând prin „Mecca ciclismului” – Els Angels.

În ce au constat și cum au mers antrenamentele? Cine sunt colegii tăi de echipă?

Tot procesul a fost coordonat de antrenori dedicați, foști cicliști profesioniști, care ne-au adaptat planul de antrenament individual. Personal, nu aveam experiență în ciclismul de șosea, preferam mountain biking-ul și făceam regulat trasee. Îmi place sportul în general (preferabil orice are legătură cu muntele) și îl practic constant, dar nu luasem parte, până acum, la o cursă de așa anvergură. Nu particip la curse competiționale dacă nu am o motivație ca aceea de acum, respectiv strângerea de fonduri. Colegii din echipa Nordicilor sunt din Danemarca, Suedia, Finlanda și Norvegia, echipa numindu-se #bikingvikings4patients și sunt persoane foarte bine pregătite fizic, foarte responsabile pentru această cauză și cu care abia astept să plec în cursă.

300 km pare mult. Ți-a fost teamă de ceva?

Numărul acesta nu reprezintă tot gradul de dificultate, deoarece pe lângă distanța de +300 km s-a adăugat o diferență de nivel cumulată de 6500 m și o înclinație de pantă variabilă și care a ajuns până la 7%, direcția vântului, temperaturile fiecărei zile și eventuale precipitații.

Am fost bine pregătit; era vorba doar de consecvență. M-am antrenat în ultimele 5 luni constant și mi-am dorit să pedalez pe această distanță fără ezitare, să mă bucur pe parcursul acestor zile, pentru această cauză, deoarece nu demult am avut o dublă fractură la gleznă, în urma căreia nu se știa dacă mă voi recupera pentru a mai putea practica astfel de sporturi. Mi-am dorit foarte mult să putem oferi suma minimă promisă pentru pacienții oncologici, respectiv 4.700 euro.

Îți mulțumim, Andrei! Ești cu adevărat o sursă de inspirație și sperăm ca modul în care ți-ai transformat dragostea pentru bunica ta într-o faptă bună să devină un model, atât pentru fiul tău, cât și pentru alți Dăruitori.

Dacă te-a impresionat povestea lui și vrei să ne fii alături în proiectele noastre, donează aici sau alege-ți un obiectiv și fă-ți propria campanie!

* * *

După încheierea proiectului, Andrei a revenit la noi cu câteva impresii din cursă. Aflați ce l-a impresionat mai mult și la ce s-a gândit în momentele cele mai solicitante din fragmentele de mai jos.

„În prima zi am aterizat din Amsterdam la Marsilia, unde m-am întâlnit cu echipa Finlandei și am plecat împreună în Nîmes. Întâlnirea cu restul colegilor a fost impresionantă din mai multe puncte de vedere: entuziasmul, lacrimile de bucurie și energia pe care o emanau arătau că între ei se produsese ceva special. Erau contagioși în sensul frumos!

A doua zi de dimineață, toți membrii echipei Nordics, din care deja simțeam că fac parte, eram jos la ora 7, pregătiți să plecăm. Toată lumea era concentrată; urmau 130 km de pedalat și majoritatea aveam în gând persoanele pentru care intraserăm în această cursă.

Am plecat în cursă și a urmat o tură de basm, printre vii, dealuri și gări părăsite, transformate în hoteluri boutique sau restaurante. Pentru prima dată am simțit și am înțeles de ce Provence este o regiune specială, lavanda fiind în jurul nostru pe întreg parcursul zilei.

Am încheiat ziua în Pezenas, ca un « rămas bun » pentru bunica mea care murise cu două luni în urmă, după o luptă cu cancerul. Nu am putut fi cu ea pe ultimul drum, deoarece mă antrenam în străinătate pentru cursa C2C4C pentru a sprijini și a strânge fonduri pentru pacienții oncologici.

În ziua a doua, programul a început la aceeași oră a dimineții și plecarea cu bicicletele s-a făcut din Carcassone, regiunea Languedoc. Au urmat 120 km de pedalat printr-o regiune muntoasă, diferența de nivel a crescut, iar străzile au devenit din ce în ce mai înguste și mai pitorești.

Pe parcurs, am început să înțelegem de ce turul Franței este cea mai renumită competiție de ciclism și am simțit acest lucru prin atmosfera creată de oamenii cu care ne-am întâlnit. Timpul petrecut împreună a făcut ca poveștile personale să iasă la suprafață, iar emoția, empatia și compasiunea să se instaleze.

În ultima zi de pedalat am traversat granița Franței cu Spania și am început cursa de la podgoria Cantallops, de lângă Figueres. Eram în vestita Catalonie și ne deplasam spre « Mecca » ciclismului spaniol, trecătoarea Els Angels, parte din Turul Spaniei. Emoția acumulată pe parcurs a fost eliberată în această secțiune dificilă.

Unul din colegi pedala cu gândul la partenera lui de viață, care fusese depistată de curând cu o formă de cancer, și începuse urcarea ascultând melodia lor preferată. Nu am niciun dubiu că oboseala și durerea se făceau simțite, dar privirea lui fixă și ochii umeziți îi oglindeau determinarea și părea că nimic nu îl va putea opri până la final. Alți trei cicliști aveau în gând imaginea celor două colege care pierduseră lupta cu cancerul, nu cu mult timp înainte de cursă; plângeau, erau obosiți, dar nimic nu părea să îi încetinească.

Personal, ca tată, eram cu gândul la copiii care luptau în acel moment cu cancerul și la părinții lor care căutau o urmă de speranță atunci când simțeau că totul în jur se prăbușește. Motivul participării mele în acest proiect a fost să sprijin cât pot cercetarea în cancer, deoarece copiii și cancerul nu ar trebui să fie interconectate.

La final, vreau să le mulțumesc tuturor celor care au contribuit la această strângere de fonduri, care au urmărit postările, care au dat share, like sau care au citit și au povestit despre acest proiect. Nu în ultimul rând, vreau să îi mulțumesc colegului meu de echipă, Adrian Olărescu, care a pedalat alături de colegii din echipa Franței.”

A consemnat Raluca Chifu.

Fotografii din arhiva personală

Număr intern de aprobare: NO-RO-2300008